Şi porcii se însoară, nu-i aşa? - Fabulă

Ronţăind un măr stricat,

Un porc căscând, şi-a muşcat,

Falca stângă, şi acum

Cleveteşte de nebun:

-Of, de aş fi de prăsilă

Nu m-ar mai hrăni din milă.

Resturi, niscai zoi, lături,

Viaţă grea! Cât să înduri?

De la uscături, mereu,

Mă rănesc şi mestec greu...

Doamne, cum de nu sunt vier,

Să trăiesc ca un boier?

Vierul este norocos,

Îmbuibat şi arătos,

N-are viaţa unui porc.

Nici n-am loc să mă întorc,

În coteţul demodat,

Şi aproape ruinat.

M-au castrat aici, în tină,

Sunt un biet porc fără vină...

*

Vaca rumegând, zâmbeşte,

Auzind cum bombăneşte;

Şi cu ochiu' semne-i face,

Unei june care tace,

Şi-l priveşte suspinând.

-Cred că fripturi o fi vrând!

Nu ştie s-aprecieze,

Decât să vocifereze,

Şi să zbiere precum boul,

Ca ăl' cu "poarta" şi "noul",

Mai bine s-ar bucura,

Că doar el se va-nsura!

*

Ca o morală:

*

Ce să zic? De porc n-am milă,

Că nu-i bun nici de prăsilă!...

Dar să bombăne, să-l "doară",

Când doar porcul se însoară?!

De ce creierul îmi storc?

Porcul rămâne tot porc!