Căluţul dungat - Poezie pentru copii

De un gard proaspăt vopsit,

Un căluţ s-a sprijinit.
În curte, toţi au aflat
Că e un căluţ dungat.

Nici nu ştiţi ce mare vervă!
"Nu cumva este o zebră?"
Se-ntrebau cu toţi miraţi.
"Cine-a văzut cai dungaţi?"

Căluţul a observat
Că e cam înconjurat.
-Ce-aveţi, fraţilor, cu mine?
Nu vă fac nici rău,nici bine!

Ce tot şuşotiţi mereu
Aşa, prin spatele meu?
Spuneţi, ce am făcut oare,
De mă bârfiţi aşa tare?

-Te rog, nu fi supărat!
Doar că pari haios dungat.
Ai o dungă maronie,
Iar alta mai verzulie.

Căluţul i-a liniştit:
-Ieri, la prânz, m-am sprijinit
De un gard vopsit atunci,
De aceea sunt cu dungi.