Mi-aş vinde izmana ruptă / Să-mi cumpăr măcar o turtă - Pamflet -

Mi-aş vinde izmana ruptă,

Să-mi cumpăr măcar o turtă.

Dar nici dracu' nu mi-o ia,

Cică cerni broscoi prin ea!

.

Recunosc, e-o zdreanţă, zău,

Am cârpit-o zilnic, greu,

Cu petece colorate,

Dar au fost vechi şi uzate.

.

Au găuri cât şi aluna,

Altele mai mari, cât pruna,

Două-n genunchi, alta-n dos,

Arată ce-i ruşinos!

.

Să nu-mi ziceţi că-s scrântit!

Ţinând la preţ am uimit,

Căci strigam, să scot bani buni,

Că le am de la străbuni!

.

M-au prins cu "ocaua mică",

Cică: "Nenea Antonică,

Strămoşii n-ar fi purtat

Aşa zdrenţe nici sub pat!

.

M-au jignit că sunt murdare,

Şi pe post de stropitoare.

Că de m-apucă vreo "stare",

Pot să fac şi din picioare!

.

Făr' să dau izmana jos,

Şi aşa tremur că-s moş,

Pân' mă moşcăiam...în fine,

Cert că se ducea pe vine!

.

Am de-ales: ori îmbrăcat,

Ori cu stomacul uscat!

Dar mă-ntreb dacă mai este,

Că nu-mi dă nimic de veste!

.

Înainte mă-mboldea,

Zgomotos, hrană cerea,

Acu' tace, nu mă doare,

Mai este, sau nu e, oare?!

.

Ba este că nu l-am scos!

Ca să-l răsplătesc frumos,

Că nu mă face cârcel,

I-aş da ceva bunicel!

.

O turtă, un leu jumate'...

N-am mâncat pe săturate,

De când mi-a murit bunica,

De-atunci resturi şi...nimica!

.

Vând izmana, cine-o vrea?

E unică, "ciur sadea"!

Şi păstraţi-o ca pe-o floare,

Că va creşte în valoare!

.

C-a s-o vând nu-mi tace gura!...

Elasticul, vechitura,

A cedat şi jos, izmana,

Iar eu...cum m-a făcut mama!

.

Nu râdeţi că e de plâns!

Roata mea, târgul s-a strâns,

Şi la balamuc m-au dus,

Că aş fi pervers-expus!

.

Aş vinde-o la externare,

Pe izmană, dar stupoare!

E-n târg, căci luat pe sus,

Ca pe Adam m-au adus!

Preţul vieţii - De dragul copiilor - Fabulă -

Plângea un cotoi, aseară,

Că l-a dat soaţa afară.

A venit băut din nou,

Noroios, târâş, un bou!

*

O apucă isteria,

Îl chemă şi pe "bădia",

Unchiul lui, ce-o giugiuleşte,

Când prostu' se matoleşte.

*

Unchiu', înfoiat-curcan,

Îl numeşte "tont", "golan",

"Porc" cu nevastă focoasă,

Ce-o vor alţii. Lui nu-i pasă!

*

El bea ca un zăbăuc,

De-a ajuns un "eunuc".

Zău, la anii lui, frumoşi,

Poate concura cu moşi!

*

E un "râs", un "maimuţoi",

"O scursură", "un gunoi",

Cu o viaţă vai de ea,

Mai bine s-ar îneca!

*

Josnic i-a vorbit, socot....

L-a trosnit şi peste bot,

Şi soaţa cu o tigaie,

Vrea ţeasta să i-o îndoaie!

*

Deh, corecţii comuniste,

De la neveste artiste.

Tute ce cred că aşa

Se scapă de-o boală grea...

*

Înduioşaţi fii săi,

(Copii buni, nu prostani răi)

În ajutor i-au sărit:

-Lăsaţi-l, l-aţi năucit!

*

O fi beţiv dar ni-i tată,

Toată faţa e sfărmată!

Cu aşa metode, frate,

Îl trimiteţi fix, spre moarte!

*

Bietul, altoit şi beat,

Parcă brusc s-a-nviorat!

Şi-şi privi fii, îndată,

"Ce exemplu sunt de tată?!"

*

Uite-i, au milă de mine,

Şi eu le aduc ruşine.

De-aş putea să mă abţin,

Că le fac traiul un chin..."

*

Ochii i s-au umezit,

Lacrimi grele au ţâşnit,

Împânzind faţa-n şuvoi,

-N-oi mai bea...doar pentru voi!

*

Pe obrajii mici, apar,

Boabe de mărgăritar,

Şi în suspine îl roagă:

-Vrem un tăticuţ de treabă!

*

-A mai promis! sare-ndată,

Nevastă-sa înfocată.

Şi a lui promisiune,

A ţinut cât o minune!

*

El, cu capul între mâini,

Meditează căci ani buni,

A pierdut cu băutura,

Şi-i pustie bătătura!

*

Cert, nu mai sunt vorbe-n vânt,

Se va ţine de cuvânt,

Că-n privire la copii,

A citit rugăminţi, mii!

*

Soaţa, afară l-a dat.

El, oftând, n-a mai plecat

La crâşmă, ca altă dată,

A rămas chircit, în poartă.

*

A trecut o oră, două,

Bate vântul, e frig, plouă...

Neclintit şi hotărât,

S-a reîntors nebăut!

.........................................

S-au scurs anii-n şir şi mulţi,

Au ajuns gârbovi, cărunţi,

Merg la braţ, "doi porumbei",

Cu nepoţii lângă ei!

*

Ca o morală:

.

Când ai picat în ruine,

Nu te distruge aşa!

Cată-n jur ca să vezi cine,

Pune preţ pe viaţa ta!