Iepuraşii şi mama - Joc matematic pentru preşcolari

Zâmbi câmpu-n verde iară,
Iepuraşii, ţup, afară!
.
Pufi a ţâşnit ca-n zbor,
Un ghiduş iute-n picior;
Şi s-a răstignit voios.
Altul vioi, curios,
Asculta cum mama lui,
Sfătuia pe Ronţi-Pui,
Să şadă cu fraţii săi,
Că sunt lupi flămânzi şi răi.
În curte, trei rotofei
Făceau glume între ei,
Şi râdeau, se tăvăleau...
Chiar nu ştiu ce îşi spuneau!
.
O albină cât furnica,
Începuse cu mămica,
Să numere iepuraşii.
Câţi or fi de toţi, poznaşii?

S-a dus iarna, vlăguită - Poezie pentru copii

După neguri şi vâltori
Ce au răspândit fiori,
După un cer mohorât,
Vâjâit de vânt urât,
Ger cumplit, aspru, cânos,
Iarna îşi lăsase jos,
Cojoc rupt, după cojoc,
Şi se frânse ghemotoc,
Nu în văgăuna ei,
Ci pe-un smoc de ghiocei.
.
Vlăguită a mimat
Că basmaua şi-a legat.
Şi-i căzu pe-o viorea,
Iar de cald se sufoca;
Şi îşi stoarse pletele,
Şi îşi scoase ghetele,
Căci un ţurţur se topi
Şi-o udă cât ai clipi!
Şi dusă în gândul său,
Se rostogol-ntr-un hău.
.
Tii, că îi sări un toc!
Şi prin poale de cojoc,
Se-ncâlci, bolborosi:
"Ăsta-i sabotaj!" Icni
Şi căzu cu faţa-n jos,
Iar prin nări simţi miros
De sol ud şi toporaşi.
Zvâcnind, a târât trei paşi,
Şi plângând cu brebenei,
A plecat în lumea ei!

Ţara lui Minciunică - Poveste în rime

Minciunică-Gogonată,
A fost în ţara Ciudată.
Şi vizitând-o, vă zic,
A rămas buimac un pic!
Greierul vioi, muncea,
Furnicuţa lenevea.
Cânta din frunză amară,
De cu zori şi până-n seară!
Trântoru' strângea din flori.
Albina cu-a ei surori,
Trândăveau mâncând din miere,
Triste, fără de putere.
Musca nu mânca de jos,
Avea trai mărinimos!
Cu tacâmuri sclipitoare,
Servea delicat, sarmale.
Melcu' trăia-n muşuroi.
Adunaţi toţi, în zăvoi,
Cărau boabe la spinare,
Hei, nu vă miraţi prea tare!
Ţânţarul sâcâitor,
Nu se mai hrănea uşor!
Rodea oase ca Ursei,
Cu trompiţa, dragii mei.
Pisica avea amică
O şoricuţă voinică.
Zi de zi, lună de lună,
Beau cafeaua împreună!
Căţelul nu mai lătra,
Ci doar versuri recita,
Privind spre Miţa, topit,
Căci era îndrăgostit.
Cocoşul, (Aici mirare!)
Clocea atent, ouşoare,
Scotea pui, îi îngrijea,
Şi doar găina cânta!
Şi văcuţa adorată,
Dădea numai ciocolată
Cu miere şi lapte cald,
Copiii-l serveau cu drag.
Şi multe a mai văzut!
Minciunică-i neîntrecut,
În minuni doar născocite,
Apoi cu har povestite!

Vreţi să fiţi ca Minciunică?
Ţineţi ochii strânşi o clipă!
Să nu zăboviţi prea mult,
Să nu credeţi ce-aţi văzut!

Iz primăvăratic - Poezie pentru copii

Tot mai sus îşi saltă cerul,
Poala plină de senin.
S-a dus crivăţul şi gerul,
Neaua este un râu lin;
Şi-au venit păşind alene,
Zile lungi clipind din gene.
.
Trupul solului e-n tină,
Îmbibat de apărie.
Dealul, câmpia vecină,
Stau în haină pământie.
Astru se scaldă în ape,
Primăvara e aproape.
.
Găzduiţi de rămurele,
O ceată de guguştiuci,
Şoptesc unor păsărele:
-Ne vorbeaţi c-am fi uituci...
Ştim ce anotimp s-arată,
Zâna caldă, verde toată!
.
Vine vâjj, o boare lină,
Şi în treacăt a stârnit
Ca un cânt de mandolină,
Iz de crud, iar umezit
Solul şi-a expus în fală,
Mări de verde-n trup şi poală.

Prin huceag de primăvară - Poezie pentru copii

Dinspre miazăzi flămând,
Vântul molfăi nămeţii,
Pân' au dispărut pe rând,
De-au rămas miraţi sticleţii,
Că spre prânz văzură-n vale,
Şir de râuri călătoare.
.
Ramurile maronii,
Jenate de goliciune,
Ce-au văzut viscol, urgii;
Ştiu că de sub urâciune
Vor ieşi ca-n sărbătoare,
Muguri răsfăţaţi de soare.
.
Din huceagul pustiit,
Ce-n tristeţi se scufundase,
Ieşi un bursuc zbârlit,
Schiţând încruntat, grimase,
Că-l dureau şalele, capul,
Şi era flămând, săracul!
.
Un lup a făcut popas
Lâng-un smoc de viorele.
Lungi secunde a rămas...
Apoi a trecut prin ele,
Şi-ntâlnind o căprioară,
Văzând-o cum se-nfioară,
.
O salută şi posac,
Aruncând suman, fulare,
Zăbovi pe-un ciot uscat,
Jubilând: "Ce uşurare!
De azi trai ca şi în Rai,
Primăvara e pe plai!

Ţânţarul cu bocăncei - Poveste în rime

Un ţânţar cu bocăncei,
Peticiţi, cu tălpi din tei,
Ciorapi în călcâie rupţi,
Pantaloni pătaţi, cam scurţi,
O bluziţă gri, uzată,
Se foia prin curtea, toată!
.
Necăjit era din zori,
Că se zvârcoli prin flori,
Căutând un ochi de apă.
Uite, gâza se adapă,
Iar el n-a găsit, sărmanul,
Să-şi spele trompa. Curcanul
.
Lungindu-şi moţul uşor,
Cu aripa la picior,
Se rotea şi îl mustra:
-Să te speli? Apă ai vrea?
Ai rămas pătat de sânge,
C-ai ciupit un puşti şi plânge.
.
Eşti un vampiraş, ştim noi!
Mergi în codru, în zăvoi,
Şi hrăneşte-te cu fragi,
Că chinui copiii dragi.
Haide, fugi, lasă-i în pace,
Ce, doar sângele îţi place?
.
Ţânţarul oftă, să ştiţi,
Şi rosti: - Eu nu am dinţi!
Am o trompă mititică,
Ce-l străpunse pe Mitică,
Pe Ana, şi n-aş fi vrut,
Dar burtica mi-a cerut...
.
Curcanul s-a încruntat.
Dând din plisc a constatat,
Că nici el nu are dinţi,
Nici cocoşul! Scos din minţi,
Căci provoacă "mâncărici",
Înhăţă ţânţarul: "Plici!"
Şi din ţânţar, dragii mei,
Au rămas doi bocăncei!

Mamă-Iarnă dă-mi ninsoare! - Poezie pentru copii

Solul cu spinarea rece,
Ghemuit ziua-şi petrece,
Dârdâind, şi mult ar vrea
Şapte straturi moi, de nea.

Muşcă gerul din hârtoape,
Din câmpii, dealuri şi ape,
Cu dinţi reci şi oţeliţi,
Zici că-s straşnic ascuţiţi!

Dintr-o scorbură pustie,
De atâta grozăvie,
A ţâşnit ca o nălucă,
O făptură cât o nucă.

A scurmat în stratul tare,
Numai coada-i în vâltoare!
Căci un vânt dinspre apus,
O făcu de s-a ascuns.

Cu un bici lung cât o lume,
Scoborâse de pe culme,
Şi Vifor, morăcănos,
Întorcând totul pe dos.

Solul, strâns în goliciune,
Peste trup, frunze, îşi pune,
Să se încălzească vrea;
Însă Vifor le sălta,
Şi-l lăsă în rugă mare:
"Mamă-Iarnă dă-mi ninsoare,
Să mă încălzesc că-i chin!
N-ai milă de-al meu suspin?"

Tiii, ce iarnă gospodină! - Poezie pentru copii

Câmpu-n goliciune şade.
Iarna-şi şopti: "Nu se cade
Să tremure strâns şi rece,
Timpul parcă-n ciudă-mi trece,
Şi eu m-am zgârcit la fulgi,
O să-i schimb straiul în dungi!"

Şi din văluri luminoase,
Măsoară, taie şi coase,
Şuviţe imaculate,
Şi depuse peste toate:
Case, garduri şi fântâni,
Şi pe năsucuri la câini.

Tii! ce iarnă gospodină,
Lumea e-n pulbere fină!
Suflecată pân' la coate,
S-a văitat puţin, de spate,
Dar privindu-şi munca sa,
Ca un copil jubila:
"Imobile, tot ce mişcă,
Le-am pus straie ca de frişcă!"

Printre soldăţeii iernii - Poezie pentru copii

Falnic, plopul s-a-mbrăcat
În veşmânt imaculat.
Sclipeşte de nici n-ar vrea
Să-l clintească-n toana sa,
Crivăţ aspru, nemilos,
Alb e de la vârf, în jos!

Gerul a scrâşnit din dinţi,
Zvâcneşte ieşit din minţi,
Cu obrajii bucălaţi,
Şi plămânii dilataţi;
A suflat ca un turbat,
Până plopul a-ngheţat.

Pe un ram lucind de ger,
Cu un ochi privind spre cer,
Guguştiucul s-a-ngrozit,
Fiindcă fulgii l-au orbit,
Ba şi viscol s-a pornit
Şi-a zburat, şi-a rătăcit,
Prin argintul spulberat,
Pân' la cuibuşor în sat.
Şade-n puf, nu singurel,
Perechiuşa-i lângă el!

Iarna-i ca în poezie - Poezie pentru copii

De la alb, vântul închise
Ochii transparenţi şi goi.
Cu un brâu gros, se încinse
Şi călcând nămeţii moi,
Trece-n zvârcolire mare,
Prin tiranica vâltoare.

Ghemotoace, prin răstoace,
Iepuraşii zgribuliţi,
Înţoliţi în noi cojoace,
S-ar zice că-s oropsiţi.
Dar nu-i bai, căci sub zăpadă,
Iarna le-a pus sobă caldă.

Şase lupi în surul blănii,
Stau la pândă pe câmpii,
C-au zărit un şir de sănii,
Pe nămeţii argintii,
Şi-au simţit agili, o urmă,
Care-i duce spre o turmă.

Cu un plisc de două veacuri,
Un cioroi zburlit, năuc,
Trage-n forţă nişte vreascuri
Îngheţate, sub un nuc,
Apoi hărnicia-i trece,
Şi zbură spre cuibul rece.

Ce să cred de aşa iarnă?
E o iarnă ce-o iubesc!
Viscolul nu e o dramă,
Iar când norii risipesc
Văl de spumă argintie,
Iarna-i ca în poezie!

Iepuraşul Lungi-Picioare - Joc matematic pentru preşcolari

Iepuraşul Lungi-Picioare,
Ţupa-ţup cu un coş mare,
A ţâşnit din strat bogat,
Şi s-a pus pe numărat.

Are morcovi, tii, câţi are!
Munca sa istovitoare
De-a scurma vijelios,
Nu a fost chiar de prisos.

De la primul strat luase
Şase rădăcini frumoase.
Din al doilea smulse trei,
La final, doi morcovei.

Şoarecu' îl provocase
Că nu ştie câţi luase.
Lungi-Picioare se gândi
Şi răspunsul îl servi!

Copilaşi, voi, aţi aflat
Câţi morcovi a strâns din strat?

Doarme-n alb, pământul - Poezie pentru copii

Iarna-n şaluri argintii,

A vărsat steluţe mii,

Cu migală, când cu spor,

Alb e orice pomişor.

.

N-a scăpat nici casa mea,

Şi nici gardul cuiva.

Iar fântânele din sat,

Sclipesc de imaculat.

.

Ici şi colo se zăresc

Coşuri care strălucesc.

Au scos capul dintre fulgi,

Suflând fum, şuviţe lungi.

.

Ca un copil mititel,

Într-un pled de bumbăcel,

Covrigit, în pătuc pus,

Doarme-n alb, pământul, dus!

Bunica - Poezie pentru copii

Cu ochelarii pe nas,
Cu blândeţe multă-n glas,
Părul ca fulgul de nea,
Aşa e bunica mea!

O privesc şi parcă este
Zâna bună din poveste.
Atunci când o vizitez,
Mă simt de parcă visez.

În căsuţa mititică,
Mirosind a levănţică,
Totu-i curat, ordonat,
Şi mă simt ca-ntr-un palat!

Dintr-o vorbă şugubeaţă,
Multe lucruri mă învaţă!
Şi în privire-i găsesc,
Mustrarea când mai greşesc.

Seara când merg la culcare,
Patu-i curat şi e moale,
Cu cearceafuri apretate,
Fine şi înmiresmate. 

Şi cu har, poveşti îmi spune,
Despre prinţi şi zâne bune…
Nu ştiu cât a povestit,
Că îndat’ am adormit.

Despre nobleţea sufletului - Poveste în rime

Tom, un birocrat bizar,
Izolat şi singuratic,
Cu cearcăne, chip hilar,
Calculat, tăcut, lunatic,
Stă în beznă cic-ar vrea
Stelele a descifra.
.
Se spune, o fi doar zvon;
Că ar fi un tip romantic,
Iar cu Miţi-a sa, pardon!
Nu ar fi scorţos, pragmatic,
Îi recită poezii,
În seri reci şi nopţi târzii.
.
Născocise cineva,
Nu ştiu a vă spune cine;
Că Kety îl vizita,
Pisica unei vecine;
Când iubita mai lipsea,
Şi-i spăla şi îi gătea.
.
Pân' aici, nimic ciudat.
Însă rufe nu-s pe sfoară,
Iar el pare nemâncat,
Ba era gata să moară,
Că-i anemic, subţirel,
Ce făcu Kety la el?
.
Nebunatică de fel,
O vărgată băgăcioasă,
Pândi dintr-un copăcel,
Într-o noapte gri, ploioasă,
Şi zări prin draperii,
Multe mâţe albe, gri...
.
De uimire a ţipat.
Când să vadă ce se-ntâmplă,
Gheara i-a alunecat,
Se zdrelise şi l-a tâmplă,
De un ram sucit şi ud,
Căci plonjase într-un dud.
.
S-a masat minute lungi,
În cadenţe delicate.
Blăniţa pufoasă-n dungi,
E zbârlită rău pe spate!
Capul îi vuia grozav,
Sângera şi părea grav.
.
Ehei, pentru moftul său,
De a dezlega misterul,
Pică şi din dud în hău,,
Şi acum vedea doar cerul,
Cu stele, un infinit....
Era de la ameţit.
.
Cum să vezi cer înstelat
Pe o noapte furtunoasă
Şi beznă şi-nourat?
Vâjjj, o mâţă mai miloasă,
A sărit şi o pansă,
Şi cu şoapte o mustră:
.
-Ce-ai crezut că face Tom,
Cu pisicile din casă?
Să ştii că e mare domn!
El strânge în seri, la masă,
De mulţi ani, că-i suflet bun;
Feline ce n-au stăpân!
.
Dintr-un pod al cuiva,
Bufniţa, o jurnalistă,
Fericită jubila.
Îşi notă tot pe-o batistă,
Ca o ciornă, apoi iată,
Tipărise ştirea-ndată!
.
Tom, să ştiţi, este mâhnit,
Nu a vrut faimă să-şi facă.
Gestu-i nobil, negreşit,
Nici nu-i bogat. Şi ce dacă?
Când era mic, mama sa,
"Să fii bun!" îl îndemna.
Şi-a urmat cu drag, bag seamă,
Sfatul preţios de mamă.

Vrajă-n alb! - Poezie pentru copii

Ciucuraşi de promoroacă
Stau pe creaca dezgolită.
O găti iarna să-i treacă
Că-i de viaţă vitregită.
.
Într-o robă căpătată
De la fratele mai mare,
Vântul hămesit se-ndoapă
Din nămeţi stârnind vâltoare.
.
Creanga-şi pierde bogăţia,
Deh, un strângător o saltă.
Ia din deal, goli câmpia,
Ia şi vraja-n alb din baltă.
.
-Mâncător de strălucire!
Îi strigă-n mâhnire corbul.
Hâd şi plin de nălucire,
Ori eşti...ori o faci pe orbul!
.
Vezi că iarna în migală
Plămădi nămeţi o claie,
Şi-i depuse-n rânduială;
Sufletul nu ţi se-nmoaie?
.
Şade vântul şi respiră
Sacadat de istoveală.
-Uff, acuma nu mă miră
De ce e pustiu afară.
Toată lumea-i supărată
Că le-am pus nămeţi în poartă!
.
Şi cu mâneci suflecate,
Cu puterile dublate,
Îi luă dintr-o mişcare,
Şi îi duse...hăt, în zare!
Doarme vântul sub un mal,
Iarna s-a gătit de bal.

Şi s-a dus Gerar - Poezie pentru copii

Suptă de ger ca un brici,
Cu bocancii rămaşi mici,
A plecat Gerar, târâş,
Când în vale, când urcuş,
Cu nasul în trei batiste,
Cu patru vântoase triste...
.
S-a oprit într-o vâlcea.
Un şiret se încâlcea
Prin vreascuri, când de un scai,
Ce-l strivise iarna, vai!
Dar se ţinea în putere,
Un incult, n-are ce-i cere!
.
Tot foindu-se pe loc,
Iată, pică ghemotoc,
Cu fruntea de sol mâlos,
Şi ţup, Făurar, milos,
O ridică şi-o petrece
Spre o altă lume rece.
.
Şi s-a dus Gerar, s-a dus,
Bâjbâind spre est, apus,
Nu am urmărit-o, zău!
Dar vântul zvoni-ntr-un hău,
Că un corb cu pana lată,
O văzu înlăcrimată.

Nu ieşiţi copii, din casă! - Poezie pentru copii

Iarna adormise-n iarnă,
Într-o râpă desfundată.
Cin' să toarne, cin' să cearnă,
Cin' să umple lumea toată,
Cu vrajă imaculată?
Crivăţ disperat, o cată'!
.
O găsi în hibernare,
Sforăind precum bunicul.
Lungă, goală la spinare,
Îi căzuse şi baticul.
Iar bocancii din picioare,
Unde-s? I-a pierdut se pare!
.
Suflă Crivăţ, suflă tare,
Cu fălci aspre, flămângioase.
Iarna ameţită, sare,
Că şuiul o zgâlţânase,
De-i trosniră zeci de oase,
Şi la muncă o-ndemnase.
.
Zburdând prin câmpia goală,
A stârnit în trecăt Gerul,
Care bântuia pe-afară,
Muşcător, rece ca fierul,
Şi-au iscat o nebuloasă...
Nu ieşiţi copii, din casă!

Peisaj de iarnă - Poezie pentru copii

Cerul de alb se dezbracă,
Geana poartă promoroacă.
Alb e nasul lui Codiţă,
Pudrat tot e şi Tomiţă.
.
De prisos, nimic nu este,
Peisaju-i de poveste!
Din cascade generoase,
Codrul e-n haine pufoase.
.
Vântul, gerul, dorm în pace.
Vrăbiuţei mult îi place
Că penaju-i de cenuşă,
Este alb, chiar şi pe guşă.
.
Dealul s-a-ncălţat cu ghete.
Având fulgişori în plete,
Şi pe straiul pământiu,
E fălos că-i argintiu.

Iarna în cojoace rupte - Poveste în rime

Printre văgăuni abrupte,
Iarna în cojoace rupte,
S-a ascuns căci o viscoală
Cu nămeţi, grămezi, în poală,
Îi vărsase peste ea,
Cu gând de-a o sufoca.
.
Închircindu-se cu teamă,
Pe cei trei copii îi cheamă,
Vântul, Crivăţ şi Ger-Mare,
S-o gonească pe ninsoare,
Şi să care de pe ea,
Argintul ce-o fereca.
.
Vântul suflă, Crivăţ suflă,
Fălci puternice îşi umflă;
Şi ridică-n slăvi vâltoare,
Iernii-i fac resuscitare,
Căci de stat sub stratul gros,
Toată vlaga i s-a stors!
.
Vărsătorul de răceală,
Gerul, văzând vânzoleală,
Alergase, respirase,
Pe mamă o îngheţase,
Şi n-a vrut, uf, se scuză,
Ea, obrazu-i arătă.
.
Rebegită, cu paloare,
A fugit înspre ponoare,
Înnodându-şi des năframa,
Prin nămeţi să-i tai cu lama,
Şi căzu şi se săltă,
Şi în mâini, plângând, suflă.
.
A intrat în curtea sa,
Nu ştiu ce tot bombănea!
Şi puse pe poarta veche,
Opt lacăte în pereche,
Şi înfrigurată-n şale,
Se băgă în patul moale.
Vrea să doarmă somn de miere,
Până capătă putere.
.
Acum, nu mă mir deloc,
Plouă de zici că-i potop!

Vise dulci sub strat de nea - Poezie pentru copii

Cerul pare-ncovoiat
De la norii cu ninsoare.
Ţine-n braţe delicat,
Unu-ntins ca şi o zare,
Şi îl leagănă, şi-l cerne,
Punând peste sol, mici perne.

Un cerb lider, e tăcut.
Colo, într-o văgăună,
În pătuc din galben, lut,
Trei iepuri şi-o mătrăgună,
Se împing unul în altul,
Şi au loc căci dorm de-a latul.

De la frig s-au strâns aşa,
Că iarna vijelioasă,
Năvăli c-o sarsana,
Rebegită şi scorţoasă,
Şi din lacrimile sale,
Dichisi roi de ninsoare.

Peste codrul trist, pustiu,
Mogâldeţe lucitoare,
A depus ca-n joc zglobiu,
Hotărâtă să-nfioare.
Însă codrul se-ncălzeşte,
De poveri de alb, trosneşte.

Vise dulci sub văl de nea,
Ca-ntr-o vrajă îl cuprinse.
Se făcea, parcă plutea,
Şi-nspre cer călătorise,
Şi-ntâlnind raze şi soare,
N-a mai vrut ca să coboare...

Povestea bursucelului orfan

Într-un loc, v-aş spune unde
Dar nici eu nu ştiu precis,
Unde visul se ascunde,
Sau ia cina Astru-ncins;
Trăiau doi bursuci şi-un pui,
Şi-un orfan al nu ştiu cui.
.
L-au găsit în toi de noapte,
Covrigit pe o surcică,
Cu năsuc, labe-ngheţate,
Dârdâind de frig şi frică,
Fără mamă lângă el,
Uf, sărmanul bursucel!
.
Cum să laşi un suflet care
N-are casă, alinare,
Nici măicuţă protectoare?
Nu-i uman, şi-i trist, şi doare...
L-au luat pe puişor,
Să se joace cu al lor.
.
El avu părinţi, căci spuse
Printre lacrimi şi suspine.
Însă gerul îi răpuse,
Gerul crunt din ierni haine,
Rămânând al nimănui,
Un orfan...şi încă pui!
.
Acum, bucuros mai este
Că are părinţi şi el!
Măicuţa îl ocroteşte,
I-au luat şi cojocel,
La fel ca la puiul lor,
Poznaşul de frăţior!
.
Când se joacă vor să-ntoarcă
Bârlogul pe zece părţi!
Când se potolesc sunt leoarcă
De efort, ca-n alte dăţi;
Părinţilor le sunt dragi,
Fiindcă-s "dulci", parcă-s doi fragi!
.
La final de poezie,
Patru rânduri mai depun:
Sufletul e-o bogăţie
Când e luminos şi bun,
De poate dosi în el,
Un alt pui, un sărmănel...

A îmbrăcat nouă cojoace - Poezie pentru copii

Vrajă-i pe căsuţa mea!

Mi-a dat cerul, stea cu stea,

Şi-a vărsat cu dărnicie,

O cascadă argintie!

.

Colo, într-un hău albit,

Iarna s-a împotmolit

În nămeţii ca de lapte,

Alb e-n faţă, alb e-n spate!

.

S-a încins cu un fular.

Chipu-i roşu ca un jar,

De la ger şi vânt tăios,

Uf, ce anotimp cânos!

.

A răzbit cu greu prin nea,

Cătând văgăuna sa,

Şi-o găsi printre răstoace,

Şi-a-mbrăcat nouă cojoace!