Iarna-n şaluri argintii,
A vărsat steluţe mii,
Cu migală, când cu spor,
Alb e orice pomişor.
.
N-a scăpat nici casa mea,
Şi nici gardul cuiva.
Iar fântânele din sat,
Sclipesc de imaculat.
.
Ici şi colo se zăresc
Coşuri care strălucesc.
Au scos capul dintre fulgi,
Suflând fum, şuviţe lungi.
.
Ca un copil mititel,
Într-un pled de bumbăcel,
Covrigit, în pătuc pus,
Doarme-n alb, pământul, dus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu