Tom, un birocrat bizar,
Izolat şi singuratic,
Cu cearcăne, chip hilar,
Calculat, tăcut, lunatic,
Stă în beznă cic-ar vrea
Stelele a descifra.
.
Se spune, o fi doar zvon;
Că ar fi un tip romantic,
Iar cu Miţi-a sa, pardon!
Nu ar fi scorţos, pragmatic,
Îi recită poezii,
În seri reci şi nopţi târzii.
.
Născocise cineva,
Nu ştiu a vă spune cine;
Că Kety îl vizita,
Pisica unei vecine;
Când iubita mai lipsea,
Şi-i spăla şi îi gătea.
.
Pân' aici, nimic ciudat.
Însă rufe nu-s pe sfoară,
Iar el pare nemâncat,
Ba era gata să moară,
Că-i anemic, subţirel,
Ce făcu Kety la el?
.
Nebunatică de fel,
O vărgată băgăcioasă,
Pândi dintr-un copăcel,
Într-o noapte gri, ploioasă,
Şi zări prin draperii,
Multe mâţe albe, gri...
.
De uimire a ţipat.
Când să vadă ce se-ntâmplă,
Gheara i-a alunecat,
Se zdrelise şi l-a tâmplă,
De un ram sucit şi ud,
Căci plonjase într-un dud.
.
S-a masat minute lungi,
În cadenţe delicate.
Blăniţa pufoasă-n dungi,
E zbârlită rău pe spate!
Capul îi vuia grozav,
Sângera şi părea grav.
.
Ehei, pentru moftul său,
De a dezlega misterul,
Pică şi din dud în hău,,
Şi acum vedea doar cerul,
Cu stele, un infinit....
Era de la ameţit.
.
Cum să vezi cer înstelat
Pe o noapte furtunoasă
Şi beznă şi-nourat?
Vâjjj, o mâţă mai miloasă,
A sărit şi o pansă,
Şi cu şoapte o mustră:
.
-Ce-ai crezut că face Tom,
Cu pisicile din casă?
Să ştii că e mare domn!
El strânge în seri, la masă,
De mulţi ani, că-i suflet bun;
Feline ce n-au stăpân!
.
Dintr-un pod al cuiva,
Bufniţa, o jurnalistă,
Fericită jubila.
Îşi notă tot pe-o batistă,
Ca o ciornă, apoi iată,
Tipărise ştirea-ndată!
.
Tom, să ştiţi, este mâhnit,
Nu a vrut faimă să-şi facă.
Gestu-i nobil, negreşit,
Nici nu-i bogat. Şi ce dacă?
Când era mic, mama sa,
"Să fii bun!" îl îndemna.
Şi-a urmat cu drag, bag seamă,
Sfatul preţios de mamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu