Bolnavii şadă cu morţii / Viii, sănătatea, strună! - Pamflet

De judec cu stângăcie, vai, doresc a-mi cere scuze!

Însă-s tare dezgustată de sistem ce-mi stă prin muze,

Şi mă-ndeamnă cu mâhnire, revoltă, încrâncenare,

Să îmi vărs amărăciunea. Cât aş scrie-n “card îi doare”!

Sănătatea cere şpagă, moartea, programare, iată!

Dacă nu-ţi permiţi privatul eşti la stat planificată

Când vor învia străbunii…să se mire-n cor cu toţii;

Aştepţi în dureri cumplite pân’ te iau din milă, morţii.

“Nu sunt fonduri, (vin ecouri) pentr-un tomograf şi basta!”

Neuronii se răscoală: “Sunt la voi, în şpăgi, de asta!”

Cum să fie când de-o vreme, DNA-ul arestează

Hoarde de corupători? Mişei care boli, mimează…

Nu ador cifra, doar rima, dar cu socoteala-mi şchioapă,

Din belşugul “doamnei Mită”, sărmanul avea şi apă,

Şi curent, pâine pe masă, dinţii, “bani de zile negre”,

Aparatură-n spitale, doctoriţele integre…

Unde-s fondurile ţării ce-mi ia taxe din simbrie?

La corupţii de elită, în conturi, “spălaţi”...se ştie!

Cu gândirea hrăpăreaţă, logica cred că le sună:

“Bolnavii şadă cu morţii…viii, sănătatea, strună!”

Prin condurii primăverii - Poveste în rime

Din săcşorul cu jăratec,

Vindecat de anemii,

Vioi, cald şi şturlubatic,

Astru scoase raze, tiii!

Să le numeri, de-ţi doreşti,

Închizi ochii că orbeşti.

Geme râul şi în grabă

Se scurge învolburat.

Un arici trecând cu treabă,

Observând că-i bosumflat,

Pâşa, pâşa, se feri,

În zadar, tot îl stropi!

Două vulpi stăteau la vorbă.

Una c-un răţoi în sac,

Se fălea că-şi face ciorbă

Dintr-o curcă şi-un gânsac,

Iar cu varză, pe răţoi...

-Hoaţe! strigă un bărzoi.

Clămpăni din pliscul care

Ţinea un broscoi umflat,

Şi zbură de supărare,

Că uitucul l-a scăpat.

Un gândac ivit din sol,

Ameţi şi-i rostogol.

Bursucel, pe nas c-o zgaibă,

Repara un gard stricat,

Şi năuc căta o şaibă,

-Unde-i Doamne? Ce căscat!

Martin, un vecin tăcut,

Îi dă alta cu-mprumut.

Sub o şubă putrezită,

Înjghebată din talcioc,

Un hârciog cu laringită,

Chiţăia cu mare foc:

-Zică toţi că-s derbedeu,

Eu ies numai în maieu!

Şi-a ieşit în fremătare...

Eu ascunsă într-o floare,

Am privit, m-am minunat,

Şi cu vervă am notat.

Pe-un petec de toporaşi - Poveste de primăvară

Cât noaptea s-a minunat
Că e lungă cât un veac,
Şi e neagră şi pustie,
Vântu-şi puse pălărie,
Frigul s-a-nmuiat de tot,
Cerul jubila-ntr-un cot,
Dând din gene albăstrele;
Şi pe crengi sunt păsărele.

Ziua dichisită-n prag,
Privi câmpul peste gard.
Zveltă, caldă, zâmbitoare,
Salută galeş pe soare,
Şi păşind către izvor,
Văzu păsările-n zbor,
Cârduri de cocoare multe,
Primăvara să ne-ncânte.

Un gândac cu ciuf săltat,
Cu pas ager, legănat,
Ţinuta îşi potriveşte,
Mustăcioara-şi netezeşte,
Şi îşi suflecă grăbit,
Pantalonul nou, scrobit,
Jubilând că prin vâlcele,
Sunt pături de viorele.

Din bârlogul mucezit,
Iese ursul amorţit.
De la hibernarea lungă,
Laba dreaptă parcă-i ciungă,
Dormi neîntors pe ea.
Acum bucuros păşea,
Mirosind reavănul sol,
Şi voios, vâjjj! rostogol,
Printre tufe, fagi golaşi,
Pe-un petec de toporaşi.

Pe pământul reavăn - Poezie pentru copii

Ologit de zburd şi bucium

Şi o iarnă deşirată,

Vântul zvârli biciul, bucium,

Şi c-o mină-nseninată,

Trece-n adiere lină,

Şi lipit de o tulpină,

Numără nori, migratoare,

Tolănit în nepăsare.

.

Un gândac cu gândăcica

De la soare au strâns ochii.

Plimbăreţi ca şi furnica;

Trei albine-n scurte rochii,

Au ieşit în cercetare,

Iar un fluture-n visare,

Stă stingher. Pe-o rămurică

Cip-cirip! şi-o păsărică.

.

Două muşte fără gânduri,

Cu mânuţele murdare,

Stau pe gard cu strâmbe scânduri,

Şubrezite şi cam rare,

Şi îşi netezesc făloase,

Aripile mătăsoase,

Picioruşele de liţă,

Alta-şi pune o fundiţă.

.

Din pământ stătut şi moale,

Cu un trup de veveriţă,

Ţâşni popândău-n soare,

De mână cu o fetiţă.

Uf! ce-au tresărit căci zborul

Unei păsăruci cât mărul,

Parc-a retezat pământul,

De-i zbârlise ca şi vântul.

.

Şi c-un moţ ca o mândrie,

Cântă lent o ciocârlie.

De ziua mamei - Poezie pentru copii

Măicuță îmi ești dragă,
Încât aș vrea să pot
Ca cerul, lumea-ntreagă,
Să ți le dau. Socot,
Că tu, o iubitoare,
Cu bunătatea ta,
Punând o fundă mare,
Tot mie mi le-ai da!

Atunci, măicuță bună,
Nu te-ntrista căci eu,
Nu-ți dau stele și lună,
Ci tot sufletul meu!
E încărcat cu dor,
Recunoștință multă,
Căci eu, un puișor,
Te bucură și-ascultă.

Astăzi, de ziua ta,
Îți dau inima mea,
Și "La mulți ani!" îți spun,
Eu, puiul tău, cel bun!

În braţele mamei - Poezie pentru copii

În braţe, mama, mă ridici,
Iar eu m-agăţ de tine,
Şi te cuprind mâinile mici,
C-aici mi-e tare bine!

.

Iar tu îmi mângâi căpşorul
Şi îmi vorbeşti duios,
Şi mă înveţi cu binişorul,
Cum să mă port frumos.

.

Tu îmi spui basme minunate,
Pentru-a mă educa,
Citite, sau improvizate,
De mic, tu, faci aşa.

.

Dar eu sunt băieţel cuminte,
Şi nu îmi este greu,
Să iau cu drag, învăţăminte,
Şi-o să le port mereu.

.

În braţe, mama, mă ridici,
Iar eu m-agăţ de tine,
Şi te cuprind mâinile mici,
Aici mi-e tare bine!

Iarna în primăvară - Poezie pentru copii

Bate vânt ca-n iarnă. Bată!

Zgâlţâie pomii, o poartă,
Un capac de la fântână,
Pe un gard l-a pus pe-o rână,
Iar din refularea sa,
Primăvara lăcrima.
.
Scâncesc sălcii. O livadă
Temătoare-i să nu-i cadă
Fir de viaţă, muguraşii,
Că-şi va vedea copilaşii
La tulpina pomilor,
Şi se va usca de dor!
.
Înspre prânz, ciocănitoarea
Decretă: "Vine ninsoarea!
Astupând, vai! ghioceii,
Şi-n bluziţe, mititeii,
Dârdâie în cruntul frig,
Doi bursuci s-au strâns covrig."
.
Ieşită din hibernare,
O ursoaică lată-n şale,
Suflă-n labele ca gheaţa,
Că o prinse dimineaţa,
Într-un hău cu strat pufos,
Şi-n bârlog grabnic, s-a-ntors!
.
Iarnă te-ntreb într-o doară:
Ce cauţi în primăvară?