Pe pământul reavăn - Poezie pentru copii

Ologit de zburd şi bucium

Şi o iarnă deşirată,

Vântul zvârli biciul, bucium,

Şi c-o mină-nseninată,

Trece-n adiere lină,

Şi lipit de o tulpină,

Numără nori, migratoare,

Tolănit în nepăsare.

.

Un gândac cu gândăcica

De la soare au strâns ochii.

Plimbăreţi ca şi furnica;

Trei albine-n scurte rochii,

Au ieşit în cercetare,

Iar un fluture-n visare,

Stă stingher. Pe-o rămurică

Cip-cirip! şi-o păsărică.

.

Două muşte fără gânduri,

Cu mânuţele murdare,

Stau pe gard cu strâmbe scânduri,

Şubrezite şi cam rare,

Şi îşi netezesc făloase,

Aripile mătăsoase,

Picioruşele de liţă,

Alta-şi pune o fundiţă.

.

Din pământ stătut şi moale,

Cu un trup de veveriţă,

Ţâşni popândău-n soare,

De mână cu o fetiţă.

Uf! ce-au tresărit căci zborul

Unei păsăruci cât mărul,

Parc-a retezat pământul,

De-i zbârlise ca şi vântul.

.

Şi c-un moţ ca o mândrie,

Cântă lent o ciocârlie.