A plouat cu resemnare, și în taină-n cămăruță,
Te-am ascuns la mine-n suflet, te-am cusut, o peticuță;
Te hrănesc cu rugăciunea și speranța...pe din două
Împărțim și-un strop din lacrimi, bâjbâind prin viața nouă.
Să ai parte de lumină, fur o stea când cerul este
Stofă lungă de albastru, într-o toamnă blândă, peste;
O sudez la mine-n suflet, lângă tine, grijulie,
Și-ți deplâng perfida soartă, risipind anomalie.
Când îmi umbli printre vise și prin gânduri, premoniții,
Simt, ceva dominator te incită...drept muniții
Răscolește-n tine răul, o erupție drăcească,
Ce ar răsturna pământul, rânduiala omenească.
Și-n această răzvrătire, mi se zdruncină ca mamă,
Echilibrul, starea, somnul...soarta ta e-o cruntă dramă...
