Cântă toamna
dintr-o frunză
Încă verde,
încă fermă,
Mici schimbări
pe epidermă;
Apoi zburdă ca
o mânză.
Ce frumos
foșnește vântul
Printre
buruieni de ceară,
Stau răsfrânte
de aseară,
Sărutând timid,
pământul.
Ce plăcut umbra
s-ascunde
Pe sub norii
suri, grămadă,
Când o ploaie,
o nomadă,
Varsă picături
fecunde.
Ce tihnit se
face toamnă,
Ce galantă
amurgire,
Frunzele în
pribegire,
Se aștern
frumos, pe-o doamnă.
Virali pe TIK-TOK - autor Aurora Luchian
Trei
motani, ca trei sultani,
Tolăniți
printre bostani,
Văd pe
Chiți-Șoricel,
Gri,
timid și rotunjel,
Ce se
furișează lin,
C-are
pântecelul plin.
Primul,
un vărgat pufos,
Pofticios,
gheara și-a scos,
Și
sare...un mocofan!
Plonjează
pe-un ciolofan,
Vâââj! alunecă
pe el,
Ba l-a
prins și un cârcel!
Al
doilea, și mai viteaz,
Înfoiat,
- da nu-i mai breaz -
Se
saltă icnind greoi,
Cu o
coadă ”măturoi”;
Și-n
avântul calculat,
Se
lovește, iată-l lat!
Ultimul,
ca un taifun,
Hohotește
de nebun,
Căci
amicii lui zeloși,
Au
rămas fără galoși,
Răsturnați
și ciufuliți,
Plini
de praf, la nas juliți.
Șoricel,
în goana lui,
În
refugiu sub gutui,
Îi
filmează, ghemotoc,
Să-i
posteze pe Tik-Tok.
Mocofani,
ne/mocofani,
Sunt
virali, cu mii de fani!
Joacă-te copile drag
Îndemn
Saltă
piciorușul sus,
Și
te-nvârte ca un fus,
Rezonant,
vesel, vioi,
Să nu
calci pe mușuroi.
Haide,
sari, rostind un ”Pac!”,
Și te
cațără-n copac,
După
motănașul Tom,
Hopa,
sus! tu, pui de om.
Aburcă
pe un balot,
Și când
te julești la cot,
Să nu
smiorcăi, e-un nimic,
Te va ustura
un pic...
Suiete
pe gardul ud,
Să
ajungi până la dud,
Să
mănânci dude, și-apoi,
Țup! să
sari ca un broscoi.
Vrei să
prinzi un fluturaș,
Frumos
ca un conduraș ?
Fugi cu
el, mânuța sus,
Iată
nu-i! în zbor, s-a dus...
Joacă-te
zglobiu prin soare,
Că acuș
vei crește mare...
Copleșire - Catren de Aurora Luchian
Diferență...la trezire / Catren de Aurora Luchian
Unui soț mitocan / Epigramă de Aurora Luchian
Unei neveste vulcanice / Epigramă de Aurora LuchianDe atâta zel / Epigramă de Aurora LuchianSoacrei mele - Epigramă de Aurora Luchian
Culmea
culmilor: să-ți dai cu stângu-n dreptu* și să se învinețească piciorul mesei;
Culmea
sesizării: să faci contrabandă și să te pârăști singur la poliție și ANAF;
Culmea trierii:
să ți se cearnă prietenii și să constați că aveau și gărgărițe;
Culmea
obtuzității: să-ți umpli propriul hol cu apă, să suni la 112, și să fie
amendată vecina de vizavi; (E reală!)
Culmea
sinuciderii: să fii atât de înveninat încât să te muști de furie și să mori
ștrangulat;
Culmea
spațiului locativ: să locuiești într-o cameră video și să te mai și lăfăiești;
Culmea
frumuseții: să fiți frumoși împreună, iar după despărțire, doar unul să mai
rămână frumos;
Culmea taxării:
să cumperi hârtie igienică în trei straturi, iar una să o depui la ANAF;
Culmea ciocănitului:
să fii „ciocănit” la cap de consoartă până te crezi un pom cu ciocănitoare;
Culmea
halucinației: să te bați cu umbra ta pentru că te urmărește;
Te cânt, te plâng,
desculță Românie,
Și de Crăciun ți-aș
dărui să pot,
Tot ce-ai avut și ți-au
vândut în lot,
Și ți-au lăsat copiii
în robie.
Te-au împărțit și
ciopârțit ca hunii,
Și lăcrimează în
morminte triști,
Cei ce-au gonit tătari,
și ruși, fasciști,
Vitejii noștri din
trecut, străbunii.
Ți-ai aduna românii
toți acasă,
Dar brațele-ți ciuntite
de străini,
Te-au dezarmat și
plângi din rădăcini,
Că nu mai poți să le
oferi ”o masă”.
Din bogăția ta
nemărginită,
Au smult pe viu…și ești
o urgisită…
Rabd și tac în vama sorții în speranța că voi trece,
Și e haos, îmbulzeală...un vameș, cu tonul rece,
Sobru, cu ținuta ”țiplă”, cu statura deșirată;
Se răstește și mă-mpinge: ”Ești cu viza expirată!”
Cuibărită-n vama sorții, ah! m-aș strecura hoțește,
Fără să fiu depistată, căci viața mă-ncărunțește...
Sper...rămasă ca decorul, an de an, cu jinduire,
Să ating o lume nouă, ilicit, spre mântuire.
Stau la vama sorții mele, sunt bruscată într-o parte,
De o forfotă nebună...cu speranțele deșarte,
Nu am bani să fug din viață, nici să trec cu niscai mită,
Și rezist născând poeme, verticală, dar rănită.
Rabd și azi la vama sorții, vameșii cu ochii goi:
”Știm ce-i dorul unei mame, da nu poți să treci de noi!
