Destin devorator - autor Aurora Luchian

 

A plouat cu resemnare, și în taină-n cămăruță,

Te-am ascuns la mine-n suflet, te-am cusut, o peticuță;

Te hrănesc cu rugăciunea și speranța...pe din două

Împărțim și-un strop din lacrimi, bâjbâind prin viața nouă.

 

Să ai parte de lumină, fur o stea când cerul este

Stofă lungă de albastru, într-o toamnă blândă, peste;

O sudez la mine-n suflet, lângă tine, grijulie,

Și-ți deplâng perfida soartă, risipind anomalie.

 

Când îmi umbli printre vise și prin gânduri, premoniții,

Simt, ceva dominator te incită...drept muniții

Răscolește-n tine răul, o erupție drăcească,

Ce ar răsturna pământul, rânduiala omenească.

 

Și-n această răzvrătire, mi se zdruncină ca mamă,

Echilibrul, starea, somnul...soarta ta e-o cruntă dramă...

 

 

Culmi diverse/haioase (8) - de Aurora Luchian

 

Culmea interogatoriului: să locuiești doar cu câinele, iar când ajungi acasă să te ia la rost că ai întârziat;

Culmea loviturii: să-ți pice pe cap toate rudele sărace;

Culmea deformării: să fii cu o falcă-n cer și una-n pământ și să nu te poți aduna;

Culmea ghinionului: să consumi alcool până îți vezi nevasta în trei;

Culmea bârfitorului: să bârfească despre el, și să creadă cu tărie născocirile;

Culmea belelii: să nu știi pe unde să scoți cămașa când te strici la burtă;

Culmea debusolării: să umbli pe șapte cărări și să nu-ți găsești calea;

Culmea penibilului: să cazi în dizgrație și să te crezi grațios;

Culmea moștenitorului: să i se doneze toate bogățiile inexistente;

Culmea sărăciei: să fii atât de sărac încât să nu plângi ca să faci economie la lacrimi;

Culmea lăcomiei: să strângi cu aviditate și să se bucure alții post-mortem:

Culmea croitoriei: să peticești costumul Evei;                   

 

Foșnitura banilor - autor Aurora Luchian

 

Nu-ți mai irosi o viață ca să faci economie,

Căci de-o năvăli războiul îți ia tot cu lăcomie.

La ce-ți folosește truda când în moft barbar, nedrept,

Pierzi familie și case? Hai, gândește înțelept!

 

Dominat de bogăție ignori ruga creștinească,

Și te crezi nemuritor în fixația orbească.

Vrei tot raiul pământean prin mândrii prostești și reci,

Și calci suflete-n picioare, murdărești pe unde treci.

 

Nu ai timp să faci popasuri să vezi lacrima, durerea,

Celor slabi, bătuți de soartă, da cu suflete ca mierea.

Strivești legi, ignori canoane, și zdrobești tot ce e sfânt,

Și auzi doar foșnitura banilor de pe pământ.

 

Într-o zi, la o răscruce, când o boală te-o răpune,

Bogăția nu te-ajută, nici măcar o rugăciune,

Căci te-ai depărtat prădalnic de biserici, Dumnezeu,

Și-ai crezut prin lăcomie că ai și puteri de zeu.

 

Ți-ai „vândut” hapsân și frații, pe nimica, ca la piață,

Ai crezut că-n conturi ai înc-o viață...înc-o viață...

Din rezerva mea de ape - autor Aurora Luchian

 

Într-un răsărit fantastic cu nuață rumenie,

Vara răsuflând căldură s-a gătit în alb de in,

Să reziste ziua-n arșiți, să nu pice-n agonie,

Sub o boltă pictoriță, risipind voal de senin.

 

Parcă e apocalipsă, plantele agonizează,

Păsări-mame mor în cuiburi, frunza cade timpuriu,

Pomii plâng că le e sete, lacurile își dozează

Apa care se reduce, un bâtlan nu mai e viu.

 

Soarele-n armuri ca focul, scormonind jaruri încinse,

Cu un soi de răutate, a înăbușit un nor,

Și cu aripi în văpaie umbra codrului cuprinse,

Și-i încinge rădăcina, insonor, ucigător.

 

Moleșită de căldura, ciuta vrea să se adape,

Și i-am dat să prindă viață, din rezerva mea de ape.

 

Culmi haioase (7) - de Aurora Luchian

 

Culmi haioase 7

Culmea curiosului: să fie atât de curios încât să se iscodească singur;

Culmea gălăgiei: un grup de morți să facă hărmălaie în congelatorul morgii;

Culmea geometriei: să trimiți un copil la colț într-o sală ovală; 

Culmea  țânțarului: să zbiere că i-a intrat un muscoi în ochi;

Culmea rivalității: să se bată doi țapi de bere pentru o capră împăiată;

Culmea somnului: să cazi într-un somn profund și să te trezești mort;

Culmea horoscopului: o mamă eroină să susțină că e fecioară;

Culmea  croitoriei: să croiești un slip pentru fundul oceanului;

Culmea răbdării: să te uiți ca boul la poartă nouă până putrezește lemnul;

Culmea mitomanului: să mintă și când spune minciuni;

Culmea erorii: să împarți zece lei la doi copii, iar o parte să fie tăiată mai mare;

Culmea economiei: să plângă la Paște și la Crăciun, și atunci prefăcut;

Culmea urletului: să urle Cascada Urlătoare mai tare decât Șoșoacă.

 

Culmi haioase (6) - de Aurora Luchian

 

Culmi haioase 6 - de Aurora Luchian

Culmea culmilor: să te culci singur și să te împingi cu picioarele că nu încapi;

Culmea lenei: să cazi într-o băltoacă și să-ți fie lene să te ridici;

Culmea conversației cu tine însuți: să îți dai cu palma peste frunte când te auzi ce aberezi;

Culmea stresului: o nevastă, două amante, trei rate la bancă, toate cu o lună întârziere;

Culmea influențării: o parte din mine e deprimată, cealaltă parte este influențată de prima.

Culmea revendicării: să revendici părul rămas la frizerie în urmă cu trei decenii;

Culmea reclamației: să te reclami că ai reclamat fals;

Culmea zgârceniei: să îi cumperi copilului o acadea la 4 ani, o alta la majorat, și să-i reproșezi că va face diabet;

Culmea procesomanului: să-ți rupi ambele picioare și să ceri despăgubiri...cui vrei tu;

Culmea suspiciunii: să te suspectezi că te furi singur;

Culmi haioase (5) - de Aurora Luchian

 

Culmea matematicii: să faci calcule în timp ce te scapi pe tine, și să nu-ți iasă socoteala;

Culmea generozității: să prinzi șoareci într-o capcană și să-i muți la vecinul;

Culmea termodinamicii: femeia să clocotească iar bărbatul să se evapore instant;

Culmea ghinionului: să arunci cu pietre în pomul roditor și să-ți pice toate în cap;

Culmea paranoiei: să crezi că într-un cortegiu funerar se șușotește despre tine;

Culmea statorniciei: să-ți găsești persoana potrivită și brusc să mai apară încă una;

Culmea fericirii: să te bucuri atât de mult până îți crapă fierea;

Culmea licitării: să licitezi praful de pe tobă;

Culmea intuiției: să-ți contrazici partenerul fără ca acesta să scoată vreun cuvânt;

Culmea timbrului poștal: să călătorească în toată lumea și să rămână în același colț;

Culmea transformării: să alergi după doi iepuri până te despici în două.

Culmi haioase (4) - de Aurora Luchian

 

Culmea absurdului: să faci pe tine de frică și să dai vina pe altul;

Culmea ghinionistului: să dea norocul peste tine și să rămâi lat;

Culmea țicnelii: să fii într-o ureche și să te cauți cu lanterna;

Culmea zădărniciei: să cari apă cu ciurul până îți umpli sita;

Culmea mitomaniei: să faci din țânțar armăsar până când nechează;

Culmea eschivării: să o dai cotită și să o primești vertical, între ochi;

Culmea tâlhăriei : să te jefuiești singur și să nu recunoști;

Culmea vigilenței: să stai cu ochii în patru până când faci strabism;

Culmea alpinismului: să te cațeri neasigurat pe un vârf de creion;

Culmea grandomaniei: să moară de urât și să se creadă tot frumos;

Culmea nevrozei: să strigi că ești călcat pe picioare într-un vagon gol;

Culmea teleportării: să-ți bați capul cu unul și să facă cucui altul;

 

Eu, inima... - autor Aurora Luchian

 

M-aș duce la reparat,

Un cârpaci ca să mă dreagă,

Că-s o inimă beteagă...

Căci de când m-am separat

 

De creier, un iscusit,

M-am muiat și sunt naivă,

O bleagă vegetativă,

Mulți perfizi m-au folosit.

 

Și m-aș duce, am mai fost,

Să-mi cârpească o bucată,

Să mă țină ferecată,

Undeva, la adăpost.

 

Să-mi croiască petec dur,

Fără milă și căldură,

Că mulți semeni mă vândură...

Să fiu strong, fără cusur!

 

Sfâșiată în bucăți,

Am ajuns o „Fefeleagă”,

Iar cârpaciul: „Ești o bleagă!

Taci...ca-n zece judecăți!”

 

Șed cu ochii în pământ,

Astupând sfioasă, rana,

Care sângera sărmana,

„Dacă mor?” Mă înspăimânt...

 

„O să mori de la cârpeli,

Ești un boț din bucățele,

Răritură de rețele,

Din iubiri, trădări, greșeli...

 

Cât să cos? Ce să mai cos?

Că ai răsfirat prin lume,

     - prostuțo, să te consume -

Firmituri nesățios,

 

Puritate-n sentiment,

Taine, frici, iubiri, aleanuri,

Ți-ai făcut vise și planuri...

Cum să cos fragment, fragment...?

 

„Nu mă dojeni, că fug...

Doar o-mpunsătură dură,

Și de lunec ca pe zgură,

Voi arde pe-un ultim rug.”

 

M-a cusut, muștruluit,

Iată-s inima cârpită,

Rănită și pieticită,

Da tot nu m-am lecuit!

 

Nu mai merg, să știu că mor,

De jenă, la croitor...

Culmi haioase (3) - de Aurora Luchian

Culmea politeței: să ajuți un bătrân să se așeze pe o bancă, atunci când el nu vrea.

Culmea vitezei: să alergi în jurul unui fir de ață până îți vezi călcâile;

Culmea cărăușiei: să-l ducă cu preșul până îl zdrelește tot;

Culmea îmblânzitului: să îmblânzești cu binișorul fiarele de călcat;

Culmea secetei: să se bată două plante pentru o lacrimă de cioară;

Culmea culmilor: să-ți recunoști părinții de la o poștă;

Culmea dresajului: să dresezi în același timp mai mulți cai putere;

Culmea curajului: să te arunci în fața unui tir parcat;

Culmea efortului: să urci zece etaje cu liftul și să faci febră musculară;

Culmea mocoșitului: să-i fermenteze tocana în gură în timp ce mestecă;

Culmea maratonului: să fii singurul alergător și să ieși pe ultimul loc;

Culmea hoției: să își fure mașina și să se dea singur în judecată;

Balansul omenirii - autor Aurora Luchian

 

De-ai răzbi să mai ieși vie,

„Pasăre de colivie”,

De prin buncăre sinistre,

Și cu nașteri în registre;

Să inspiri doar aer pur...

Da e moarte prin prejur!

 

Ieși din adăpost când tunul

Se zdrobește ca nebunul,

De un lanț de forțe triste,

Bravând armele țariste,

Și soldați frigizi și goi...

„Trage rusule, în noi!”

 

Ies viteji ca la paradă,

Ochii morții să îi vadă,

Cum sticlesc de lăcomie,

Cum distrug economie,

Cum le ia fără onor,

Frați eroici...sfidând, mor...

 

Rusu-i rus, nu se dezminte!

Din ruine fac morminte

Mulțimii cu răni adânci.

Ne-a adus pe toți pe brânci,

Și te rogi, plângi în tăceri,

Să pui crimei grăniceri.

 

În străfund de colivie,

Nu mai simți dacă ești vie.

Da nici pomii ce odată,

Înfloreau la orice poartă.

Pe ram poartă praf și scrum,

Vreau războiul să-l sugrum!

 

„Pasăre de colivie”,

Din ruine nu ieși vie.

Sufletul se-nalță, zboară,

Rănile n-o să mai doară...

Genocid, ecou strident,

Trage rusu-n Occident...