Într-un răsărit fantastic cu
nuață rumenie,
Vara răsuflând căldură s-a gătit în
alb de in,
Să reziste ziua-n arșiți, să nu
pice-n agonie,
Sub o boltă pictoriță, risipind
voal de senin.
Parcă e apocalipsă, plantele
agonizează,
Păsări-mame mor în cuiburi,
frunza cade timpuriu,
Pomii plâng că le e sete,
lacurile își dozează
Apa care se reduce, un bâtlan nu
mai e viu.
Soarele-n armuri ca focul, scormonind
jaruri încinse,
Cu un soi de răutate, a înăbușit
un nor,
Și cu aripi în văpaie umbra
codrului cuprinse,
Și-i încinge rădăcina, insonor, ucigător.
Moleșită de căldura, ciuta vrea
să se adape,
Și i-am dat să prindă viață, din
rezerva mea de ape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu