duminică, 15 ianuarie 2023

Culmi diverse și haioase (9) - de Aurora Luchian

 


Culmea culmilor: să-ți dai cu stângu-n dreptu* și să se învinețească piciorul mesei;

Culmea sesizării: să faci contrabandă și să te pârăști singur la poliție și ANAF;

Culmea trierii: să ți se cearnă prietenii și să constați că aveau și gărgărițe;

Culmea obtuzității: să-ți umpli propriul hol cu apă, să suni la 112, și să fie amendată vecina de vizavi; (E reală!)

Culmea sinuciderii: să fii atât de înveninat încât să te muști de furie și să mori ștrangulat;

Culmea spațiului locativ: să locuiești într-o cameră video și să te mai și lăfăiești;

Culmea frumuseții: să fiți frumoși împreună, iar după despărțire, doar unul să mai rămână frumos;

Culmea taxării: să cumperi hârtie igienică în trei straturi, iar una să o depui la ANAF;

Culmea ciocănitului: să fii „ciocănit” la cap de consoartă până te crezi un pom cu ciocănitoare;

Culmea halucinației: să te bați cu umbra ta pentru că te urmărește;

 


Te plâng desculță Românie - autor Aurora Luchian

 


Te cânt, te plâng, desculță Românie,

Și de Crăciun ți-aș dărui să pot,

Tot ce-ai avut și ți-au vândut în lot,

Și ți-au lăsat copiii în robie.

 

Te-au împărțit și ciopârțit ca hunii,

Și lăcrimează în morminte triști,

Cei ce-au gonit tătari, și ruși, fasciști,

Vitejii noștri din trecut, străbunii.

 

Ți-ai aduna românii toți acasă,

Dar brațele-ți ciuntite de străini,

Te-au dezarmat și plângi din rădăcini,

Că nu mai poți să le oferi ”o masă”.

 

Din bogăția ta nemărginită,

Au smult pe viu…și ești o urgisită…

 


La vama sorții - autor Aurora Luchian



Rabd și tac în vama sorții în speranța că voi trece,

Și e haos, îmbulzeală...un vameș, cu tonul rece,

Sobru, cu ținuta ”țiplă”, cu statura deșirată;

Se răstește și mă-mpinge: ”Ești cu viza expirată!”

 

Cuibărită-n vama sorții, ah! m-aș strecura hoțește,

Fără să fiu depistată, căci viața mă-ncărunțește...

Sper...rămasă ca decorul, an de an, cu jinduire,

Să ating o lume nouă, ilicit, spre mântuire.

 

Stau la vama sorții mele, sunt bruscată într-o parte,

De o forfotă nebună...cu speranțele deșarte,

Nu am bani să fug din viață, nici să trec cu niscai mită,

Și rezist născând poeme, verticală, dar rănită.

 

Rabd și azi la vama sorții, vameșii cu ochii goi:

”Știm ce-i dorul unei mame, da nu poți să treci de noi!