Eu, inima... - autor Aurora Luchian

 

M-aș duce la reparat,

Un cârpaci ca să mă dreagă,

Că-s o inimă beteagă...

Căci de când m-am separat

 

De creier, un iscusit,

M-am muiat și sunt naivă,

O bleagă vegetativă,

Mulți perfizi m-au folosit.

 

Și m-aș duce, am mai fost,

Să-mi cârpească o bucată,

Să mă țină ferecată,

Undeva, la adăpost.

 

Să-mi croiască petec dur,

Fără milă și căldură,

Că mulți semeni mă vândură...

Să fiu strong, fără cusur!

 

Sfâșiată în bucăți,

Am ajuns o „Fefeleagă”,

Iar cârpaciul: „Ești o bleagă!

Taci...ca-n zece judecăți!”

 

Șed cu ochii în pământ,

Astupând sfioasă, rana,

Care sângera sărmana,

„Dacă mor?” Mă înspăimânt...

 

„O să mori de la cârpeli,

Ești un boț din bucățele,

Răritură de rețele,

Din iubiri, trădări, greșeli...

 

Cât să cos? Ce să mai cos?

Că ai răsfirat prin lume,

     - prostuțo, să te consume -

Firmituri nesățios,

 

Puritate-n sentiment,

Taine, frici, iubiri, aleanuri,

Ți-ai făcut vise și planuri...

Cum să cos fragment, fragment...?

 

„Nu mă dojeni, că fug...

Doar o-mpunsătură dură,

Și de lunec ca pe zgură,

Voi arde pe-un ultim rug.”

 

M-a cusut, muștruluit,

Iată-s inima cârpită,

Rănită și pieticită,

Da tot nu m-am lecuit!

 

Nu mai merg, să știu că mor,

De jenă, la croitor...

Culmi haioase (3) - de Aurora Luchian

Culmea politeței: să ajuți un bătrân să se așeze pe o bancă, atunci când el nu vrea.

Culmea vitezei: să alergi în jurul unui fir de ață până îți vezi călcâile;

Culmea cărăușiei: să-l ducă cu preșul până îl zdrelește tot;

Culmea îmblânzitului: să îmblânzești cu binișorul fiarele de călcat;

Culmea secetei: să se bată două plante pentru o lacrimă de cioară;

Culmea culmilor: să-ți recunoști părinții de la o poștă;

Culmea dresajului: să dresezi în același timp mai mulți cai putere;

Culmea curajului: să te arunci în fața unui tir parcat;

Culmea efortului: să urci zece etaje cu liftul și să faci febră musculară;

Culmea mocoșitului: să-i fermenteze tocana în gură în timp ce mestecă;

Culmea maratonului: să fii singurul alergător și să ieși pe ultimul loc;

Culmea hoției: să își fure mașina și să se dea singur în judecată;

Balansul omenirii - autor Aurora Luchian

 

De-ai răzbi să mai ieși vie,

„Pasăre de colivie”,

De prin buncăre sinistre,

Și cu nașteri în registre;

Să inspiri doar aer pur...

Da e moarte prin prejur!

 

Ieși din adăpost când tunul

Se zdrobește ca nebunul,

De un lanț de forțe triste,

Bravând armele țariste,

Și soldați frigizi și goi...

„Trage rusule, în noi!”

 

Ies viteji ca la paradă,

Ochii morții să îi vadă,

Cum sticlesc de lăcomie,

Cum distrug economie,

Cum le ia fără onor,

Frați eroici...sfidând, mor...

 

Rusu-i rus, nu se dezminte!

Din ruine fac morminte

Mulțimii cu răni adânci.

Ne-a adus pe toți pe brânci,

Și te rogi, plângi în tăceri,

Să pui crimei grăniceri.

 

În străfund de colivie,

Nu mai simți dacă ești vie.

Da nici pomii ce odată,

Înfloreau la orice poartă.

Pe ram poartă praf și scrum,

Vreau războiul să-l sugrum!

 

„Pasăre de colivie”,

Din ruine nu ieși vie.

Sufletul se-nalță, zboară,

Rănile n-o să mai doară...

Genocid, ecou strident,

Trage rusu-n Occident...

 

Culmi haioase (2) - de Aurora Luchian

 

Culmea blocajului: să te ascunzi după deget și să nu mai poți ieși;

Culmea melcilor: să facă partajul casei în mod egal;

Culmea delirului: să te culci în alb și să te trezești Dan Negru;

Culmea ghinionului: să dai colțul și să te îmbrâncească o muscă;

Culmea îmbulzelii: să te înghesui cu zece inși într-o casă de marcat;

Culmea respectului: să îl pună cu botul pe labe și să înceapă să dea din coadă.

Culmea neatenției: să te scoată cineva din pepeni și să te împiedici de o furnică;

Culmea îngâmfatului: să te spargi în figuri și să ajungi țăndări;

Culmea culmilor: să dai vina pe mort până îl scoți din sărite;

Culmea postului: să te mănânce sfinții până la Dumnezeu, și să le spui că s-au înfruptat;

Culmea bipolarului: să-și sugrume umbra într-o criză psihotică;

Culmea cruzimei: să îți ia boii de la bicicletă în timp ce pasc;

Culmi haioase (1) - de Aurora Luchian

 

Culmea culmilor: să faci gaură în apă și să te ascunzi în ea;

Culmea gospodinei: să-și scuture costumul Evei, pe dos;

Culmea ghinionului: să mori de râs și chiar să se întâmple;

Culmea avarului: să cultive și pământul de sub unghii;

Culmea răutății: să nu mai ai dinți, da tot să muști din alții;

Culmea agronomului: să facă să înflorească bobocii de lebădă;

Culmea culmilor: să dea ortul popei înainte de a muri;

Culmea analizei: să despici firul în patru și să nu descoperi miezul;

Culme lingușitorului: să-ți facă ochi dulci și tu să-i mănânci;

Culmea vaporizării: să îl lași baltă și el să se evaporae;

Culmea zădărniciei: să se dea de ceasul morții până îl strică;

Culmea efortului: să tragă cu ochiul până îl scoate din orbită;

Culmea hoției: să-ți furi o palmă peste ochi;