Cine munceşte şi strânge - Fabulaţie pentru copii

Colo-n jos, spre râu hoinar,
Cu un zumzet somnoros,
Stă la umbră un bondar,
Murdărel, morocănos,
Că e cald, pusnic mereu,
Doar el şi cu Dumnezeu.

În maieu, un gândăcel,
Spionându-l cam pieziş,
Cată umbră. Uşurel,
Se aşează sub măcriş.
Să adoarmă, mult ar vrea,
Pe iarba ca o saltea.

Un cosaş desculţ şi mic,
Cântă pe un povârniş.
Pe o rapiţă-n ilic,
Venită din luminiş,
Albinuţa ia nectar,
Cu un zumzăit bizar.

Tot trebăluind cu spor,
Cercetează pe cei trei.
Chibzuia că e uşor
Să te relaxezi de vrei.
Însă iarna-i schimnică,
Lungă şi potrivnică.

-Trezirea! strigă spre ei.
Trândăviţi, nu zic că-i bai,
Dar la iarnă, dragii mei,
Traiul nu va fi ca-n Rai.
Oropsiţi în sol veţi sta,
Şi de foame veţi răbda!

-Ha! Ha! râseră în cor.
Pân' la iarnă e un veac!
Pe-aşa soare ca-n cuptor,
Lenea noastră n-are leac!
Şi-apoi insolaţia
Rupe meditaţia!

Şi-au pierdut vremea, trei luni,
Cu nopţi scurte, zile lungi,
Până bolta-n urâciuni,
Se-nţoli c-o haină-n dungi,
Albicioasă, cenuşie,
Cu o trenă plumburie.

Glasurile s-au curmat,
Vânt aspru a izbucnit.
Gândacul înfrigurat,
În sol umed s-a pitit.
Bondarul stă amorţit,
Cosaşul e rebegit.

Ici, în stupul curăţel,
Având hrană berechet,
Albina e-n pătucel.
Mierea-n fagure-i buchet!
Şi dintr-un castron micuţ,
Îşi hrăneşte un puiuţ.

Ca o morală:

Cine munceşte şi strânge,
Iarna n-are ce se plânge!

Vară-n toate - Sonet

Mi-e senin şi-mi este bine, şi îmi e atât de vară!
La o umbră călătoare, sub o salcie pletoasă,
Visătoare, văd cum cerne bolta, raza luminoasă,
Şi mă ţine ca-n beţie până când se lasă seară.

Mi-e atât de vară-n toate! Trestia în bălţi, foşneşte.
Exponat pe o mătase, o broască în desfătare,
Umflă guşa tacticoasă într-o odă-nălţătoare,
Şi-n mănoasa mea câmpie, ciocârlia lung doineşte.

Răsărită în cărare, o furnică-şi duce hrana.
Colo, şovăind un graur, cu penajul picăţele,
Vorbeşte pe limba-i dulce, cu un cârd de rândunele,
Şi pe-o cioată, singuratic, cucul îşi pansează rana.

Soarele se poticneşte şi s-afundă în saltele,
Noaptea are-ntunecime, s-o deşarte, scoase vrana...

Ce eşti tu, copilărie?

Ce eşti tu, copilărie?
Din ce astru te-ai desprins?
Vii cu joc şi bucurie,
Ţel măreţ spre necuprins.

Şi de unde-mi vin fiorii,
Sfiiciune mai mereu?
Cine-mi scaldă obrăjorii
Cu lacrimi când dau de greu?

De ce-mi dai neastâmpărare,
Energie şi elan,
Iscusinţă şi visare,
Şi de ce cresc an de an?

Eu mă cuibăresc în tine,
Şi voi sta în poala ta,
Ca-ntr-un leagăn, că mi-e bine,
Să nu pleci tiptil, cumva!

Susură vara în toate - Poveste în rime

Freamăt lung e în pădure!
Ursul umblă după mure,
Vulpea leagănă un pui.
Colo-n văgăuna lui,
Bursucelul doar în şort,
Doreşte să facă sport,
Antrenat de o furnică,
Îmbrăcată în tunică.

Prin ferigile umbrite,
Opt gângănii aurite,
Cu şorţuri din borangic,
Pe căpşoare cu batic,
Frământă un aluat.
A dospit şi l-au luat
Şi gătesc gogoşi pufoase,
Vanilate şi gustoase.

Prudentă şi panicată,
O şopârlă-n şale lată,
S-a îndepărtat puţin,
Că un amărui pelin,
O umbrea şi mult voia
Soare pentru-a se bronza.
Fâl, o pasăre fâşneaţă,
I-a trecut razant prin faţă!

Cătrănit de nici nu mişcă,
Căci un greiere c-o trişcă,
Îi stricase somnul lin;
Piţigoiul dintr-un pin,
Se scutură îmbufnat,
De ciudă nici n-a mâncat.
Împietrit ca şi o stană,
Nu-şi clinteşte nicio pană.

Ici, cuprins de toropeală,
Aricică greu se scoală,
Afundându-se-n urzici.
Pupăza cu mintea brici,
A strigat din răsputeri:
-Mă tem că în alte veri,
Când cu drag vom reveni,
Codrul nu-l vom mai găsi,
Că-s atâtea defrişări,
De vom rătăci prin zări.

Aţi văzut copil cuminte?

Mare zvăpăiat e Nicu!
Fără voia lui bunicu',
Val-vârtej ţâşni afară,
E mireasmă, tril, e vară!
.
Sare porţi, garduri, pârleazuri,
Cu mult dor de iaz, islazuri,
Aleargă prin praf fierbinte,
Aţi văzut copil cuminte?
.
Urcă-n deal, coboară-n vale,
Trupuşoru-i "stropitoare"!
Transpirase dar nu-i bai,
În baltă va fi ca-n Rai!
.
Iată că o şi zărise!
C-o sforţare, vââj! sărise,
Înoată, se răsuceşte,
Pân' mătasea-l încâlceşte.
.
Uauuu! acuma Nicu, este
Ca broscoiul din poveste:
Uriaş, "verde-câmpie",
Ca un soi de bălărie!
.
Şiroind tot, se iveşte
Pe uliţă, şi-o zbugheşte
Înspre casă, praf ca focul;
Şi-ntâlni pe Bil cât dopul.
.
Bil parcă-i cuprins de boală!
Fuge la bunica-n poală,
Speriat nevoie mare,
Şi de groază, glas nu are!
.
C-un deget fixat în zare,
Indică spre arătare:
-Pe Nicuţu de la noi,
Zâna Rea-l făcu broscoi!

Cine e? Cine să fie? - Poezie pentru copii

De prin colţuri de odaie,
Cerul îşi adună norii.
Arse soarele, văpaie,
Brrr, acum mă trec fiorii!
.
Cade ploaia repezită,
Când domoală, şi abundă
Balta care-i fericită
Că o umple. Râde-n undă!
.
Din fustiţa transparentă,
Deşertă tot ce avuse.
Curcubeul cu o fentă,
Trei secunde apăruse.
.
Colo-n vale, la izvoare,
Un căpşor cu pălărie,
Se ivi discret, la soare,
Cine e? Cine să fie?
.
Stă pe gânduri Aurica,
La fel Nicu, Iliuţă,
Dar îi lămuri bunica:
-Puilor, e-o ciupercuţă!

Dulce vânzoleală-n mai - Poezie pentru copii

Lilişor cu păr de aur,
Şi fundiţa, păpădie,
Cerceta pestriţul graur,
Ce veni ca o urgie,
Şi se instală pe-un ram,
În cireşul de la geam.
.
Pomul, floarea îşi topise,
Doamne, câtă bogăţie!
Graurul se învârtise,
Şi ar vrea vară să fie,
Să guste dulceaţa lor,
Dulceaţa cireşelor!
.
Într-o robă negricioasă,
Doamna Cioară, precaută,
Pe o creangă lunecoasă;
Croncăneşte încrezută:
-Vrei ospăţul gratuit?
Planul tău nu s-a brodit!
.
În curtea bătătorită,
Zvântată cu sârg de soare,
O găină însurită,
Şi molcoamă în mişcare,
Albitra pe doi cocoşi,
Ce se răfuiau zeloşi.
.
Pe-o grămadă nisipoasă,
Impozant, privea curcanul.
Iar o muscă băgăcioasă,
Găzduind-o sus, burlanul,
Instigă de-a răguşit,
Până s-a rostogolit.
.
Întremat dup-o răceală,
Nicuşor ieşi în curte.
Văzând dulcea vânzoleală,
Strânse ochii făcând cute,
Căci râdea de drag şi dor,
-Lilişor, aş vrea să zbor!
.
Şi aleargă voiniceşte,
Se cocoaţă pe o poartă,
Şi însufleţit grăieşte:
Natura-i miraj, o artă,
Revărsare de splendoare,
De la sol, până la soare!

Farmecele lui Florar - Poezie pentru copii

Florar s-a întins alene,
O-mboldi Zorilă, zău!
Şi săltându-se din perne,
Călcă nalbe, ştir, dudău,
Şi din poală şi din păr,
Deşertase flori de măr.
.
Un nor scrâşni din măsele,
Căci seninul cerului,
Îl făcuse peticele,
Şi jenat plecă hai-hui.
Două pupeze cu moţ,
Strigau ca şi la negoţ.
.
Pe un guler de colină,
În ţinută de ostaş,
Alături de o sulfină,
Şade drepţi un iepuraş.
O lăcustă cu târlici,
Stă pe scaiul Ciufulici.
.
Harnică, neagră şi mică,
C-un săcşor plin cu năut,
Temerară o furnică,
Ieşi dintr-un boţ de lut,
Şi ceruse ajutor,
Că-şi pierduse alt săcşor.
.
Din străfunduri de pădure,
Din fagul întinerit,
Păsăruci cu pene sure,
Au zburat şi s-au rotit,
Şi-ntr-un dans înaripat,
Pân' la cer s-au ridicat!

Din Raiul lor - Poezie pentru copii

Desculţe, prin rouă trec
Berzele spre bălţi albastre.
Broaştele în cor petrec,
Cântând voios, verii noastre.
.
Trece o egretă lin,
Plescăia şi-o raţă sură.
Se ridică c-un suspin,
Lişiţa ce-a stat pe zgură.
.
Chicotind un pescăruş,
Spuse unui stârc roşcat:
-Nagâţul şi-un ţigănuş,
S-au certat, s-au împăcat!
.
Lopătarul s-a-nălţat.
Mierla neagră, sedentară,
Trecu şi l-a salutat,
Potârnichea, lut, îşi cară.
.
Într-un mal, în loc ascuns,
Prigoria colorată,
Înăuntru a pătruns,
Şi cloceşte încântată.
.
Cormoranul stă pieziş.
Lebedele plutitoare,
Tăind apa, stufăriş,
S-au dus domol, la culcare.

Păşind prin vară - Poezie pentru copii

Novice, lucios, nurliu,

Pe o pajişte mănoasă,

Ascuns într-un fel de pliu,

Crăpătură în mal, arsă;

Greieraşul Veselie,

Începu cântu-n câmpie.

Orator, un pitpalac,

Cu hăinuţele scrobite,

Vesteşte pe lângă lac,

Că azi, păsări renumite,

Vor susţine recitaluri

Peste munţi, codri şi dealuri.

Ostilă, înverşunată,

Panicată din nimic,

Moţată şi colorată,

Pupăza într-un fag mic,

Pu-pu-pu! se lamentează,

Că mierla o detronează.

Bâjbâind prin negrul sol,

În adânca-ntunecime,

Cârtiţa are un rol

Printre straturi cu asprime,

Ca să afâneze-n cale,

Rânduri, rânduri, până-n vale.

Jovial şi arzător,

Topind macii dimineţii,

Astru pe un braţ de nor,

Fad ca şi nuanţa ceţii;

Liniştit s-a legănat,

Până ziua s-a culcat.

Buburuza cu ghetuţe - Poveste în rime

Buburuzele-s desculţe,
Astru arde ca un foc!
Numai una-i cu ghetuţe
Roşii, fine şi cu toc.
.
S-ar plimba dar e bârfită
Că ar fi mai nu ştiu cum.
Iarnă, vară, înţolită
În hăinuţe ca de scrum.
.
Cinică, sofisticată,
Că-i fiică de magistrat;
"Nas pe sus", stând nemâncată,
Niciun amic n-a păstrat.
.
De la fiţe, fandoseală,
Pălămida şopoti:
"Îngâmfare inutilă...
Solo vei îmbătrâni!"
.
S-a-negrit de la insultă!
"Buruieni" rosti scăzut.
"O ţepoasă, o incultă,
Înfiptă pe veci în lut!"
.
Strecurându-se prin iarbă,
Vru să urce pe-un susai.
"Pleacă!" o-mboldi în grabă,
"Vai! te-a agăţat un scai."
.
A smuncit haina nervoasă,
Şi privind pe sub breton:
"Eşti o frunză lunecoasă,
Nu îmi placi defel. Pardon!"
.
Ignoră cucuta verde,
Trecu peste volbură,
Şi impunător se pierde
Spre bătrâna scorbură.
.
Musafiră nepoftită,
Nimeri un plisc căscat,
Şi se pomeni-nghiţită
Fără ghete. Ce păcat!
.
Ca o morală:

Din această întâmplare,
Chibzuind sub clar de lună,
Am deprins morala-n care
Aroganţa nu e bună!

De ziua copiilor

Cerul e îmbietor
De ziua copiilor.
Dăruind din pacea sa,
Tot seninul ce-l avea.
.
Veselie-i peste tot!
Mogâldeţe de un cot,
Liniştiţi, sau zvăpăiaţi,
Iscodesc cu ochi miraţi.
.
Povestesc şi chicotesc,
Se înfoaie, născocesc,
Şi i-ai crede dac-ai fi
Copilaş pentru o zi.
.
De intri în mreaja lor,
Poţi zbura, pluti pe-un nor,
Să fii zmeu, Zâna cea rea,
Prinţesă, viteaz, ce-ai vrea!
.
Murmur lung răzbate lin.
Nik, cu glasul cristalin,
Sus, pe scenă, recita,
"La mulţi ani, de ziua ta!"

Te-am încrustat pe filă - Sonet / Pamflet

Te-aş anina zeflemitor într-un pamflet,
Să îţi dedic şuvoi de rime pe minut,
Că prea "te dai în stambă", domnule Rebut,
Însă am chef să te mânjesc într-un sonet.
.
Să te ignor, Să te înfrunt? m-am tot gândit...
Însă plăcerea mea e să îi cânt pe proşti,
Ce au doar doi amici ce îi numeşte "oşti",
Căţei ce sar c-un fâs... Zadarnic m-ai pândit!
.
Te-am încrustat pe filă ca pe-un vierme scund,
Şi feliat în epigrame ca un brici,
Te-am încolţit febril în versuleţe mici,
Şi ca pe înecaţi mi te-am depus la fund.
.
De vei zvâcni miraculos, şi te ridici,
În haz de cititor cu replici te inund.

M-a umplut vara de farmec!

M-a umplut vara de farmec, şi de grâne, maci şi greieri,
S-a ivit azi, la răscruce, s-o descânt în versuri line,
Cu cireşe, flori mărunte, triluri, ape cristaline,
Şi îmi cântă, şi îmi râde, până spicele îmi treieri.
.
M-a umplut de ploi călduţe, de azur şi curcubee,
De patrule de albine, zburd şi vântişor şăgalnic,
De mulţi fluturi de mătase, de astru ce arde falnic,
Şi de nopţi ca diamantul când ne pierdem pe-o alee...
.
M-a umplut vara de izmă, de mireasmă de căpşune,
De orăcăit de broaşte şi măicuţe-naripate,
Cum îşi instruiesc puiuţii ca să zboare mai departe;
De candoare, fremătare, de tălăngi dinspre păşune.
.
M-a umplut vara de feeric, fascinantă-i ca o carte!
Să m-apropii, să o mângâi ca pe-o unică minune...

Îşi împleti vara, cosiţa - Poezie pentru copii

Pe poteci ca de tăciune,
Prin mesteceni, fragi şi brazi,
Primăvara-n rugăciune,
Cu obrajii rubin, calzi;
Trece suspinând cu murmur,
Eu secundele îi număr.

I-a venit sorocul, pleacă.
I-a dat vestea un bondar,
Chiar dacă plânsul o-neacă;
Că vara cu saci de jar,
E pe coasta înverzită,
Şi coboară cam grăbită.

Nu-şi luase flori nici straie.
Cu boboci, sau răsfiraţi,
A lăsat bujori, văpaie,
Şi cireşii încărcaţi
Cu bobiţe înroşite,
Şi izvoare limpezite.

În alai de cântătoare,
Zbor de gâze tinere,
Calcă volbure-n picioare,
Un scaiete ginere;
Şi prin luminiş trecuse,
Unde-i? Tainic dispăruse!

Peste glezne cu rochiţa
Încrustată-n roi de flori,
Vara-şi împleti cosiţa,
Şi e splendidă din zori!
De drag şi iubire, vântul,
Îi tot răcorea pământul.

Linişte! că-i la izvoare,
Cerne ziua călătoare.