Îşi împleti vara, cosiţa - Poezie pentru copii

Pe poteci ca de tăciune,
Prin mesteceni, fragi şi brazi,
Primăvara-n rugăciune,
Cu obrajii rubin, calzi;
Trece suspinând cu murmur,
Eu secundele îi număr.

I-a venit sorocul, pleacă.
I-a dat vestea un bondar,
Chiar dacă plânsul o-neacă;
Că vara cu saci de jar,
E pe coasta înverzită,
Şi coboară cam grăbită.

Nu-şi luase flori nici straie.
Cu boboci, sau răsfiraţi,
A lăsat bujori, văpaie,
Şi cireşii încărcaţi
Cu bobiţe înroşite,
Şi izvoare limpezite.

În alai de cântătoare,
Zbor de gâze tinere,
Calcă volbure-n picioare,
Un scaiete ginere;
Şi prin luminiş trecuse,
Unde-i? Tainic dispăruse!

Peste glezne cu rochiţa
Încrustată-n roi de flori,
Vara-şi împleti cosiţa,
Şi e splendidă din zori!
De drag şi iubire, vântul,
Îi tot răcorea pământul.

Linişte! că-i la izvoare,
Cerne ziua călătoare.