Dulce vânzoleală-n mai - Poezie pentru copii

Lilişor cu păr de aur,
Şi fundiţa, păpădie,
Cerceta pestriţul graur,
Ce veni ca o urgie,
Şi se instală pe-un ram,
În cireşul de la geam.
.
Pomul, floarea îşi topise,
Doamne, câtă bogăţie!
Graurul se învârtise,
Şi ar vrea vară să fie,
Să guste dulceaţa lor,
Dulceaţa cireşelor!
.
Într-o robă negricioasă,
Doamna Cioară, precaută,
Pe o creangă lunecoasă;
Croncăneşte încrezută:
-Vrei ospăţul gratuit?
Planul tău nu s-a brodit!
.
În curtea bătătorită,
Zvântată cu sârg de soare,
O găină însurită,
Şi molcoamă în mişcare,
Albitra pe doi cocoşi,
Ce se răfuiau zeloşi.
.
Pe-o grămadă nisipoasă,
Impozant, privea curcanul.
Iar o muscă băgăcioasă,
Găzduind-o sus, burlanul,
Instigă de-a răguşit,
Până s-a rostogolit.
.
Întremat dup-o răceală,
Nicuşor ieşi în curte.
Văzând dulcea vânzoleală,
Strânse ochii făcând cute,
Căci râdea de drag şi dor,
-Lilişor, aş vrea să zbor!
.
Şi aleargă voiniceşte,
Se cocoaţă pe o poartă,
Şi însufleţit grăieşte:
Natura-i miraj, o artă,
Revărsare de splendoare,
De la sol, până la soare!