În Ajun, forfotă mare,
Bunicuţa, răgaz, n-are!
Roboteşte de cu zor,
Bagă, scoate din cuptor,
Bunătăţi cum numai ea,
Ştie să facă aşa.
.
.
Mama nu mai pridideşte,
Colăceii împleteşte;
Cerne făină din saci,
Şi frământă cozonaci.
Toba fierbe la foc mic,
Eu mă foiesc...nu mai zic!
.
.
Şi bunicul, sprinten, cară,
Cârnaţii pe-o policioară,
La zvântat. Ţup, cu Pufos,
Am tras unul, lacomi, jos,
Şi l-am împărţit fugari,
Sub şopronul vechi, din pari.
.
.
Dintre stivele de lemne,
Tăicuţul îmi face semne,
Şi îmi pune într-un coş,
Surcele şi un ciot gros,
Să le duc la mama-n grabă,
Ca sarmalele să fiarbă.
.
.
Sunt la bunătăţi pe masă!
O aromă delicioasă,
De la cozonaci pufoşi,
Răcituri şi caltaboşi,
Sărmăluţe, fripturică,
Îl stârni pe Azorică.
.
.
Stă în prag şi dă din coadă.
Ca mama să nu mă vadă,
Şterpelesc din bunătăţi,
Şi îi dau ca-n alte dăţi,
Colo-n dosul cuştii sale...
De mă vede tata-i jale!
.
.
Fug prin nea, intru în casă,
Nerăbdarea mă apasă,
Că acuş în fapt de seară,
Din văzduh, o sănioară,
Cu opt reni, opt năzdrăvani,
Ne aduc, nu saci cu bani;
Ci pe Moş Crăciun iubit,
Iată-l că a şi sosit!
.
.
Tremur. Tiii! ce cald îmi este,
Arată ca în poveste!
Chipu-i sclipeşte de nea,
Eu, ca jaru-n faţa sa,
Îi spun că am fost cuminte
Şi îl servesc cu plăcinte.
.
.
Pe genunchi m-a ridicat,
Pe căpşor m-a mângâiat,
Şi din tolba grea, mi-a dat,
Darul ce l-am aşteptat.
