Duc păcate neștiute - autor Aurora Luchian

Duc păcate neștiute - autor Aurora Luchian

Cât am stat sub coasa morții, sub blesteme de jertfire,

N-am putut să-mi șterg din lacrimi, brațele-mi erau zidite;

Le-am lăsat să curgă-n mine, în străfund să se răsfire,

Și-am răbdat tăișul sorții, cu trei lame zimțuite.

Car păcate neștiute într-o iarnă alburie,

Și alerg spre cuib de viscol să îmi spulbere durerea,

Să îmi dea răgaz de tihnă și un strop de bucurie,

Ca să scap de greutatea care mi-a sleit puterea.

Am cerșit o calmitate la vremuri deja pierdute,

Înnodându-mi șalul umed de atâtea lacrimi curse,

Greu și rece peste umeri, le ține ca pe redute,

Să nu uit de ce-s vărsate, dese, parc-ar fi țesute.

Dac-ar ninge aș porni-o prin troiene precum cerbii,

Să m-afund într-o pădure și să plâng cu hohot versul,

Să mă scutur printre ramuri de povară unde corbii

M-ar pândi ca pe o pradă, și-oi zori de spaimă mersul.

Trebuie să mă salvez, coasa morții strălucește,

Și alerg sub șal de lacrimi, c-astfel trupul îmi zbicește...

Să-mi cer anii înapoi - autor Aurora Luchian

 

Să-mi cer anii înapoi - autor Aurora Luchian

Pe cărarea șerpuită, nămolită de la ploi,

M-aș întoarce și desculță să-mi cer anii înapoi.

Mi-aș revendica păpușa, și rochița ce-o cârpeam

După sobă, furișată, când prin pomi o mai rupeam.

Aș mai răscoli sătucul să-mi găsesc motanul drag,

Un grăsun gălbui și pașnic ce mă aștepta în prag,

Să îmi toarcă îndelung, cu vibrații și iubire,

Să-mi arate adorarea, sugestiv, fără vorbire.

Mai aveam sculptată-n tei, o vioară figurină,

Ce o scârțâiam temeinic, dând spectacol prin grădină.

Îmi părea atât de scumpă, și nimeni n-o atingea,

Uneori, doar sora mică, când prin rugăminți, plângea...

M-am întors, toate diferă, oamenii au păr cărunt,

Întâlnind o bătrânică, nu mai știe cine sunt.

Ori vederea e de vină, ori sărmana m-a uitat,

Sau trecând cazoni toți anii, poate și eu m-am schimbat.

Doar în spatele grădinii, pârâiașul subțirel,

A rămas...iar gându-mi spune să-mi las dorul lângă el.

Siberii și criză - Epigrame și catrene de Aurora Luchian

 

Rece...ca-n războiul rece / Epigramă de Aurora Luchian Intră vântul pe sub uși, Pe sub draperii turcoaze, Și un crivăț de la ruși, Fluierând prin țevi de gaze. Siberii și vânt / Catren de Aurora Luchian Trei Siberii și-o vântoasă, Bate-n buzunar, pe masă, Și în cont, și-n frigider, Și-ntr-un loc forestier... Criza...în locuință / Epigramă de Aurora Luchian Iarna geme prin odaie, Tropotind bocancii grei, Eu îmi pun cojoc de oaie, Pe calorifer...vreo trei! În ”călduri” de la facturi / Epigramă de Aurora Luchian Înfrățiți, vântul și gerul, Mi-a crăpat caloriferul! Da mă trec niște călduri, C-au venit lanț de facturi...

Dacă nu te-ai vaccinat... Fabulă/Pamflet - autor Aurora Luchian

 

Spirit civic e în sat,

Sătenii s-au vaccinat,

Și văcuțele tărcate,

Și găinile moțate,

Porci, și cai, și-un șobolan,

De-a crescut ca un elan;

Câinii și pisici hoinare,

Au fost toate doritoare!

.

Curca, cu un creier glanț,

Nu a vrut și-i moartă-n șanț,

Lâng-un țap ce protestase,

Și vaccinul contestase.

.

Moș Ion l-a îngropat,

L-a bocit, nu l-a pupat,

Că pericolul e mare,

Că n-a stat în izolare...

.

Vai! Bunica, de un veac,

Spaima sa nu are leac,

Dacă nu se vacinează...

Pe bunicul îl vânează,

.

Că-i băgă în cap nea Bou,

C-o să fie ca un ou,

Chel, cu păr în moț de burtă,

C-o sprânceană verde, scurtă.

.

Doamne, doar închipuiri,

De la țuica-nșerpuiri,

Prin gândirea lui subție,

Și „s-a dus” în asfințire.

.

Cu trei măști pe nasul mic,

În șoșoni și-ntr-un ilic,

Buni plânge zdruncinat,

„Dacă nu te-ai vaccinat...”

Glumițe la început de an / de Aurora Luchian

 

Glumițe la început de an - de Aurora Luchian

De Revelion

Veselie, fum, mâncare,

Toți sorb vinul din pahar,

Se mai ține pe picioare

Scaunul în mod bizar.

La cumpăna dintre ani

Dopul, ca un năzdrăvan,

A sărit până-n tavan,

Și șampania cu spume,

Și soața să mă sugrume.

După Revelion

A trecut Revelionul,

Valul cinci va vrea dobândă,

Nu vă paște ghinionul,

Că și popii stau la pândă...