Să-mi cer anii înapoi - autor Aurora Luchian

 

Să-mi cer anii înapoi - autor Aurora Luchian

Pe cărarea șerpuită, nămolită de la ploi,

M-aș întoarce și desculță să-mi cer anii înapoi.

Mi-aș revendica păpușa, și rochița ce-o cârpeam

După sobă, furișată, când prin pomi o mai rupeam.

Aș mai răscoli sătucul să-mi găsesc motanul drag,

Un grăsun gălbui și pașnic ce mă aștepta în prag,

Să îmi toarcă îndelung, cu vibrații și iubire,

Să-mi arate adorarea, sugestiv, fără vorbire.

Mai aveam sculptată-n tei, o vioară figurină,

Ce o scârțâiam temeinic, dând spectacol prin grădină.

Îmi părea atât de scumpă, și nimeni n-o atingea,

Uneori, doar sora mică, când prin rugăminți, plângea...

M-am întors, toate diferă, oamenii au păr cărunt,

Întâlnind o bătrânică, nu mai știe cine sunt.

Ori vederea e de vină, ori sărmana m-a uitat,

Sau trecând cazoni toți anii, poate și eu m-am schimbat.

Doar în spatele grădinii, pârâiașul subțirel,

A rămas...iar gându-mi spune să-mi las dorul lângă el.