Cântă toamna
dintr-o frunză
Încă verde,
încă fermă,
Mici schimbări
pe epidermă;
Apoi zburdă ca
o mânză.
Ce frumos
foșnește vântul
Printre
buruieni de ceară,
Stau răsfrânte
de aseară,
Sărutând timid,
pământul.
Ce plăcut umbra
s-ascunde
Pe sub norii
suri, grămadă,
Când o ploaie,
o nomadă,
Varsă picături
fecunde.
Ce tihnit se
face toamnă,
Ce galantă
amurgire,
Frunzele în
pribegire,
Se aștern
frumos, pe-o doamnă.
