Sub ropotul ploii - Sonet

Cade noaptea. Lent îşi face rugăciunea şi un spin.
Cerul îşi adună norii şi îi umple ireal,
Vântul geme, ploaia vine într-un ropot infernal,
Jalnic plopii-şi mişcă frunza, îndoinduse-n suspin.
.
Peste-a lumii amorţire, bolta parcă a plesnit.
Se prăvale cenuşie, până solul l-a atins
Într-o-mbrăţişare sumbră, crâncenită l-a încins
Cu trei fulgere sinistre, tunete ce-au zguduit...
.
Ţarina e-ngenuncheată, dealurile şopotesc.
În codrul întunecat, peste păsări e rumoare,
Răscolindu-le din rost, ţin sub ude, aripioare,
Mogâldeţele golaşe, grijulii le ocrotesc.
.
Apele ţâşnind din matcă, s-au întins peste câmpii,
Solu-i cufundat în rugă: "Doamne, nu mai da urgii."

M-a umplut vara de farmec! - Sonet

M-a umplut vara de farmec, şi de grâne, maci şi greieri!
S-a ivit azi, la răscruce, s-o descânt în versuri line,
Cu cireşe, flori mărunte, triluri, ape cristaline,
Şi îmi cântă, şi îmi râde, până spicele îmi treieri.

M-a umplut de ploi călduţe, de azur şi curcubee,
De patrule de albine, zburd şi vântişor şăgalnic,
De mulţi fluturi de mătase, de astru ce arde falnic,
Şi de nopţi ca diamantul când ne pierdem pe-o alee...

M-a umplut vara de izmă, de mireasmă de căpşune,
De orăcăit de broaşte şi măicuţe-naripate,
Cum îşi instruiesc puiuţii ca să zboare mai departe;
De candoare, fremătare, de tălăngi dinspre păşune.

M-a umplut vara de feeric, fascinantă-i ca o carte!
Să m-apropii, să o mângâi ca pe-o unică minune...

Recunoştinţă - Poveste în rime cu tâlc

Într-un coridor în sol,
Doi şoareci, copilul lor,
Şi bunicii bătrânei,
Îşi duceau traiul, ehei!
Ca în sânul lui Avraam,
Stres n-aveau, baremi, un dram!

Părinţii munceau cu spor,
Cărau spice de mohor,
Boabe de secară, grâu,
Aduceau apă din râu,
Iar bătrânii roboteau
Prin ogradă. Toţi munceau!

Şi ăl' mic cât un bondar,
Primi un abecedar,
Căci în sol, şcoală, n-avea;
Dar buni se străduia
Să îi fie mentor bun,
Şi citea strună, acum!

Ba ştia şi număra!
Când surcele aduna,
Vigilent le calcula,
Punând opt în sarsana:
"Opt trăistuţe, câte opt..."
Eu, ca el, s-adun nu pot!

Bunicuţa se-ngrijea
Şi de prânzuri, şi gătea
O supă de spicuşor,
Şi-l hrănea pe puişor,
Îndemnându-l: "Papă tot,
C-o să creşti chipeş, socot!"

Apoi mititel aşa,
Farfuria îşi spăla,
Cocoţat pe-un scăunel,
Nu mai mare decât el;
Şi rostea că-i bucuros,
Că şi el e de folos.

Părinţii îl adorau,
Bunicii îl lăudau
Că nu au văzut defel,
Un harnic mai sprintenel,
Şi că-n bătrâneţea lor,
El e susur de izvor!

Cum să nu-l iubeşti pe pici,
Când cu braţe calde, mici,
Cuprindea mama cu drag,
Când se arăta în prag,
Şi-i spunea că numai ea
E lumina-n viaţa sa!

Şi-au trecut toamne, trecut...
Ani tihniţi s-au petrecut,
Şi voiosul şoricel,
S-a făcut un voinicel
Ce-i sprijin neîntrecut,
Celor dragi ce l-au crescut.

Mulţi copii, azi, au ştiinţă,
El, numai recunoştinţă!

Unde-i Doamne, legea dreaptă? - Baladă tristă satirizată

Într-un lan de scai,
Şapte brute, vai!
Cu minţi impotente,
Instincte demente;
"Mări se vorbiră,
Şi se sfătuiră",
Cum să umilească,
Să o siluiască,
Pe-o fată din sat.

Unul, "brav bărbat",
O luă-n maşină,
Că avea benzină,
(Şi-i era amic,
Hormon-Polonic)
Ducând-o pe câmp,
Animal, un tâmp...
Şi fără putinţă,
Fără conştiinţă,
În prostia-i mare,
Ceru "ajutoare",
Altor "con-ţărani",
Şase mocofani,
Să se-nfrupte, zmei,
Toţi din trupul ei,
Promovând în sat,
Rostul de bărbat!
Să-nveţe puştanii,
Că numai golanii
Ajung în jurnale,
TV, tribunale.

Aş scrie, dar doare,
Despre fapt, oroare,
(Căci e crimă, dramă,
Rup suflet de mamă!)
Cum au chinuit-o,
Cum au siluit-o,
Umilind-o-n haită,
Bieţi părinţi de fată!

O judecătoare,
Arsă-n cap de soare,
La 50 de grade,
Gândi: "Nu se cade,
Să-i trimit la zdup,
Aşa în "calup",
Pe mândri feciori!
Ah, îmi dau fiori!
Mi-ar plăcea şi mie,
Prin coşcane, vie..."
(Plină-s de durere,
La nedreapta vrere!)
Şi-i lăsă...să plece.
Oare mita-i rece,
Sau e tot fierbinte?!
Tu vezi, Doamne- Sfinte,
Cum o primitivă,
Este şi ea divă,
Doar c-a judecat,
Câş ca altă dat' ?

Mama e-n durere,
Şi dreptate cere,
Căci lacrima frige,
Şi ar vrea să strige,
Cu inima-i frântă:
"Unde-i legea Sfântă?"

Arşiţă - Poezie pentru copii

Ceru-i moale, nu de lene,
Ci de-o arşiţă cumplită!
I s-au ars obrajii, gene,
Gura-i este pârjolită
De-nsetat şi de mult soare,
Vrea o undă de răcoare...

Prin răsfăţul său oceanic,
Soarele vărsând fierbinte,
Demonstrând cât e de falnic,
Şi uitând de cele sfinte,
Zvârle foc şi perpeleşte,
Iar pământul clocoteşte!

Lanurile-n uscăciune,
Stau răsfrânte ca în rugă.
Par a fi pe foc, tăciune,
Ar dori baremi, să fugă,
Însă înrădăcinate,
Şed, se perpelesc pe coate...

Codru-i prăfuit, trosneşte.
Scăldând frunza în căldură,
Verdele vioi, păleşte.
Nu sunt nori pe cer. Îndură.
Şi prins în amărăciune,
Aşteaptă ploaia, minune.

Dealurile-s închircite
Şi păşunile uscate.
Trei pâraie alungite,
Au doar mâl. De mult secate,
Găzduiesc doar păsărele,
Căutând apă şi ele.

O gureşă înfoiată,
Privi bolta ca pe sfinte,
Şi de soare înmuiată,
A rostit aşa cuminte:
-Doamne, în trăistuţa ta,
Nu mai ai un nor, cumva?

Tu să iei învăţăminte - Fabulaţie pentru copii

Se spune că într-o vară,
Musca bâzâind pe-o pară,
Galbenă şi aromată,
Se fălea ca altă dată,
Că munceşte, sucul strânge,
Iarna n-are ce se plânge.
.
Bondăriţa pe-o cicoare,
Băşicată la picioare,
Că o strânseră saboţii,
-Deh, ne lăudăm cu toţii!...
Culege polen, cucoană,
Nu de-a gata, sau pomană!
.
Roboteşte zi-lumină,
Prin câmpii, poeni, grădină,
Să aduni cu picătura,
Să te doară bătătura,
Şi să-nduri, şi să aduni,
Pe-un soare ca de tăciuni!
.
Văd că nu ai preţuire...
Frămânţi para în neştire,
Fix în miezul ce musteşte,
Iar talpa îţi străluceşte
De microbi, pământ, mizerii,
Nu o scoţi nici cu cinci perii!
.
Musca, cu fruntiţa-ngustă,
Netezindu-şi neagra fustă,
Se încruntă, se sluţeşte,
Şi-ciudată se stropşeşte
La vecina bondăriţă,
-Să alerg? Ce-s poştăriţă?
.
Nu obsevi că-s delicată,
Dichisită şi curată?
M-am spălat vara trecută,
Cu apa dintr-o cucută,
Iar pe dinţi, nici pomeneală,
Că le iau din poleială!
.
Cum? Mă judeci strâmb pe mine?
Vezi că ai cam multe kile'!
Să alergi o viaţă-ntreagă,
Tot o grasă şi-o beteagă!
Haide, du-te-n treaba ta,
Că îţi place munca grea!
.
Tot gesticulând nervoasă,
Arogantă şi ţâfnoasă,
S-afunda încetişor,
Mai întâi cu un picior,
Apoi trupu-i nespălat,
Până când s-a înecat.
.
Ca o morală:
-
Când citeşti, copil cuminte,
Tu să iei învăţăminte:
Nicio muncă nu-i prea grea,
Ca viaţa să-ţi poţi păstra!

În arşiţa lui Cuptor - Poezie pentru copii

În văpaia lui Cuptor,
Tolănită pe un nor,
Stă o rază aurie,
Cu zulufi şi pălărie,
Moleşită de căldură,
S-ar sălta dar nu se-ndură.

Noru-i delicat, pufos,
Ca o spumă albicios;
Şi îşi leagănă alene,
Raza cu bălaie gene,
Musafiră de o vară,
Ce căldura o-mpresoară.

Vântul, năduşit şi el,
Într-un şort gri, subţirel,
Se avântă într-o baltă,
Se scufundă, iar se saltă,
Pân' răcoarea îi dă forţă,
Că astru parcă e torţă!

Din trifoiul înflorit,
Se aude un icnit.
Cu mustăţi fine, mătase,
Un gândac se descălţase,
Şi-ntr-un şuşotit prelung,
-Vară, unde să m-ascund?

Uf, m-ai înmuiat de tot!
Ars la chip, zdrelit la cot,
Că m-am căţărat pe-o floare,
Şi-un scaiete uscat tare,
M-a-nţepat fără-ndurare,
Şi-am plâns trei ore-n cărare!

Nu mai respira fierbinte,
Că-s micuţ şi sunt cuminte!

De-ale litoralului - Epigrame / Catrene

Siliconata

O păpuşă nudă-n soare!
Ea are ce etala,
Silicoane şi-n picioare,
Nimic de la maică-sa!

Pudica

A făcut plajă-mbrăcată,
În apă plonjă la fel,
Că o iarnă îndopată,
Celulita-i stă cârcel!

"Sirena"

Ca sirena se arată
Dintre valuri înspumate!
Rotofeie, crăcănată,
Şi cu ţâţele lăsate.

Generoasa

Un şiret şi-un peticel...
Trupu-i gol şi deşirat,
Cu bikin, sau fără el,
Toţi nătângii s-au holbat!

Libertina

Cât s-a giugiulit în mare,
C-un necunoscut zbârlit,
Un delfin, (Ce arătare!)
Bikinul i-a şterpelit.

Visătorul

La plajă se relaxează
Văzând nude."Ce frumos!
Ce bucată!" meditează,
Doar că intelectu-i jos!

Consolare

Divorţase şi o doare...
Depresivă şi frustrată,
Veni c-un tătic la mare,
Doar să fie consolată.

La andropauză

Prins în andropauză,
Consolarea îi mai este
"Ochiade" din cauză
Că "mortul" nu mai zvâcneşte.

Pe litoral / Grupaj de epigrame

1.
Pe nisipul cald de soare,
Stau fătucele frumos,
Una s-a prăjit cam tare,
Celelalte...pe un boss.
2.
Rămas cu ochii pe-o "Ea",
Nevasta îi cară coate.
-Ce-i femeie? E surcea!
Coaste goale şi uscate!
3.
Hoaşcă, hidoasă, grăsană,
Pe nisipul milenar,
Lângă una, o bomboană!
Ea părea ca un coşmar.
4.
Se lamentează săracu',
Se trage de "cheliuţă":
-Fata asta a fost Dracu',
Mai am bani de-o...chifteluţă!
5.
La mare singură? Zău!
Dar deodată s-a albit,
Că a prins-o tatăl său,
În boscheţi cu un "pârlit".
6.
Lungă, arsă ca un coş,
Pe plaja arzând de soare,
Dar s-e-ncinse şi-un "cocoş",
Cu opt carduri în dotare!
7.
Pe aşa zi călduroasă,
Stau pe plajă relaxaţi,
El un moş şi ea focoasă
Ce consuma...bani "tocaţi"!
8.
Ziua vor să se bronzeze,
Însă sunt active seara,
Când cu zel, vor să danseze,
Languros, goale, cu...bara!
-

Epigrame de sezon / Replici

1
Plictisit căsătorit,
Sau prins în concubinaj,
Marea nu l-a răcorit,
Ci una lâng-un baraj.
-
Replică:
Marea e seducătoare...
Dar un trup bronzat, străin,
Te arde sub cingătoare,
Şi comiţi...adulterin.
2.
Celulita e-n cascadă,
Alta-i zveltă şi schiloadă,
Voluptoase şi bronzate,
Toate-au fost sponsorizate.
-
Replică:
Sincere, oportuniste,
"Şansa noastră a fost mare,
Căci şedeam acasă, triste,
Făr' să ştim ce-i aia mare!"
3.
Pe feisbuk este o modă:
De faci prăjituri, o ciorbă,
Mergi la munte, sau la mare,
Afişezi cu disperare!
-
Replică:
Cum, amicii să nu ştie
Ce-ndopase la chindie?
Sau că a condus matol?
Feisbuk-ul l-a dat de gol...

— 

La mare / Epigrame - autor Aurora Luchian

1.
Ameţiţi de soare, mare,
S-au întors fără un ban.
Şi de-ncinşi, la înserare,
Ea-i gravidă, el, golan...
2.
Clătinel, din club, "în stol",
Lălăiesc cu ei, în cor.
Zorii-i prind cu dosul gol,
Comiţând în grup...amor!
3.
Concediul e pe sfârşite...
Rumenă şi mai bogată,
Ea făcu pe nemuncite,
Bani şi sex neprotejată.

Stau bursucii lângă vatră - Poveste în rime

Mai demult, toamna, spre seară,
Într-un fund de văgăună,
Unde vântul se strecoară
Să usuce-o mătrăgună;
Trăiau doi bursuci bătrâni,
Cu pisica şi opt câini.

Ea, plăpândă, istovită,
Şi mişcările domoale,
Mângâia cam plictisită,
Blana pisicuţei moale,
Şi-ngâna un cântec vechi,
Patru rime fix perechi!

El, cu barba însurită,
Mărunţel, adus de spate,
Se văita de arterită,
Bombănind: "Grele păcate!"
Şi suflă în focul stins,
Pân' tăciunii s-au încins.

Pisicuţa, ţupa! sare,
Aşezându-se sub vatră.
Toarce, toarce... Caier n-are!
Căţeii în curte latră,
Că un vânt iscat deodat',
Bătând, gardul l-a dărâmat.

Moş Bursuc, o cruce-şi face,
Îşi luă o cuşmă groasă,
Ghete, rânduri de cojoace,
Şi ieşi în nebuloasă.
Cioca-boc pe înserat,
Şi gardul l-a reparat.

Apoi merge după vreascuri.
Adunându-le-n mănunchi,
Le aşează lângă teascuri.
Tare-l durea un genunchi!
Şi-l masă stând pe un ciot,
"Sunt bătrân şi nu mai pot!"

Şi pătruns de triste gânduri,
Nu simţise când intrase
Nevasta-i cu adânci riduri,
Şi cu vorbele duioase,
Şi-l îmbărbătă: "Ehei,
Poţi lupta şi cu trei zmei!"

Hai în casă, cina-i gata,
Ce-i atâta roboteală?
Tii! ai reparat şi poarta,
Ce frumoasă rânduială!
Eşti vrednic, aşa bătrân,
N-aş găsi altul mai bun!

Îl ajută şi se saltă,
Şi-au intrat în casa mică,
Unde cina: o salată, 
Pâinea şi o fripturică,
Îi îmbie ca să stea,
Iar pisica, sfâr! torcea...

Stau bursucii lângă vatră,
Mâţa doarme, câinii latră.

Din foşnetul verii - Sonet

Sus, privelişte bogată a colinei solitare.
Jos, câmpie croşetă cu o holdă verzulie,
Presărată cu maci roşii, fâlfâiri de ciocârlie,
Şi gângănii ce au zoruri prin străfund de coridoare.

Vară îmi strecori şireato, fioruri prin toate cele!
Ai venit cu poale fine şi desculţele picioare,
Pe cărări bătătorite cu alaiuri uimitoare,
Vers de păsări, armonie şi iubiri ca în nuvele.

În zori îmi deşerţi lumină, murmur, rouă prin grădină,
Şi o boltă azurie, leneveală de vântoasă,
Ce-a uitat să şteargă praful de pe-o trestie poroasă;
Şi îmi suni frunzele-n codru într-o fremătare lină.

Hai, aşează-te pe-o rază, şi rămâi la noi, acasă,
Să îţi simt mireasma ierbii pusă-n brazde de o coasă.