Stau bursucii lângă vatră - Poveste în rime

Mai demult, toamna, spre seară,
Într-un fund de văgăună,
Unde vântul se strecoară
Să usuce-o mătrăgună;
Trăiau doi bursuci bătrâni,
Cu pisica şi opt câini.

Ea, plăpândă, istovită,
Şi mişcările domoale,
Mângâia cam plictisită,
Blana pisicuţei moale,
Şi-ngâna un cântec vechi,
Patru rime fix perechi!

El, cu barba însurită,
Mărunţel, adus de spate,
Se văita de arterită,
Bombănind: "Grele păcate!"
Şi suflă în focul stins,
Pân' tăciunii s-au încins.

Pisicuţa, ţupa! sare,
Aşezându-se sub vatră.
Toarce, toarce... Caier n-are!
Căţeii în curte latră,
Că un vânt iscat deodat',
Bătând, gardul l-a dărâmat.

Moş Bursuc, o cruce-şi face,
Îşi luă o cuşmă groasă,
Ghete, rânduri de cojoace,
Şi ieşi în nebuloasă.
Cioca-boc pe înserat,
Şi gardul l-a reparat.

Apoi merge după vreascuri.
Adunându-le-n mănunchi,
Le aşează lângă teascuri.
Tare-l durea un genunchi!
Şi-l masă stând pe un ciot,
"Sunt bătrân şi nu mai pot!"

Şi pătruns de triste gânduri,
Nu simţise când intrase
Nevasta-i cu adânci riduri,
Şi cu vorbele duioase,
Şi-l îmbărbătă: "Ehei,
Poţi lupta şi cu trei zmei!"

Hai în casă, cina-i gata,
Ce-i atâta roboteală?
Tii! ai reparat şi poarta,
Ce frumoasă rânduială!
Eşti vrednic, aşa bătrân,
N-aş găsi altul mai bun!

Îl ajută şi se saltă,
Şi-au intrat în casa mică,
Unde cina: o salată, 
Pâinea şi o fripturică,
Îi îmbie ca să stea,
Iar pisica, sfâr! torcea...

Stau bursucii lângă vatră,
Mâţa doarme, câinii latră.