În arşiţa lui Cuptor - Poezie pentru copii

În văpaia lui Cuptor,
Tolănită pe un nor,
Stă o rază aurie,
Cu zulufi şi pălărie,
Moleşită de căldură,
S-ar sălta dar nu se-ndură.

Noru-i delicat, pufos,
Ca o spumă albicios;
Şi îşi leagănă alene,
Raza cu bălaie gene,
Musafiră de o vară,
Ce căldura o-mpresoară.

Vântul, năduşit şi el,
Într-un şort gri, subţirel,
Se avântă într-o baltă,
Se scufundă, iar se saltă,
Pân' răcoarea îi dă forţă,
Că astru parcă e torţă!

Din trifoiul înflorit,
Se aude un icnit.
Cu mustăţi fine, mătase,
Un gândac se descălţase,
Şi-ntr-un şuşotit prelung,
-Vară, unde să m-ascund?

Uf, m-ai înmuiat de tot!
Ars la chip, zdrelit la cot,
Că m-am căţărat pe-o floare,
Şi-un scaiete uscat tare,
M-a-nţepat fără-ndurare,
Şi-am plâns trei ore-n cărare!

Nu mai respira fierbinte,
Că-s micuţ şi sunt cuminte!