Tu să iei învăţăminte - Fabulaţie pentru copii

Se spune că într-o vară,
Musca bâzâind pe-o pară,
Galbenă şi aromată,
Se fălea ca altă dată,
Că munceşte, sucul strânge,
Iarna n-are ce se plânge.
.
Bondăriţa pe-o cicoare,
Băşicată la picioare,
Că o strânseră saboţii,
-Deh, ne lăudăm cu toţii!...
Culege polen, cucoană,
Nu de-a gata, sau pomană!
.
Roboteşte zi-lumină,
Prin câmpii, poeni, grădină,
Să aduni cu picătura,
Să te doară bătătura,
Şi să-nduri, şi să aduni,
Pe-un soare ca de tăciuni!
.
Văd că nu ai preţuire...
Frămânţi para în neştire,
Fix în miezul ce musteşte,
Iar talpa îţi străluceşte
De microbi, pământ, mizerii,
Nu o scoţi nici cu cinci perii!
.
Musca, cu fruntiţa-ngustă,
Netezindu-şi neagra fustă,
Se încruntă, se sluţeşte,
Şi-ciudată se stropşeşte
La vecina bondăriţă,
-Să alerg? Ce-s poştăriţă?
.
Nu obsevi că-s delicată,
Dichisită şi curată?
M-am spălat vara trecută,
Cu apa dintr-o cucută,
Iar pe dinţi, nici pomeneală,
Că le iau din poleială!
.
Cum? Mă judeci strâmb pe mine?
Vezi că ai cam multe kile'!
Să alergi o viaţă-ntreagă,
Tot o grasă şi-o beteagă!
Haide, du-te-n treaba ta,
Că îţi place munca grea!
.
Tot gesticulând nervoasă,
Arogantă şi ţâfnoasă,
S-afunda încetişor,
Mai întâi cu un picior,
Apoi trupu-i nespălat,
Până când s-a înecat.
.
Ca o morală:
-
Când citeşti, copil cuminte,
Tu să iei învăţăminte:
Nicio muncă nu-i prea grea,
Ca viaţa să-ţi poţi păstra!