Unde-i Doamne, legea dreaptă? - Baladă tristă satirizată

Într-un lan de scai,
Şapte brute, vai!
Cu minţi impotente,
Instincte demente;
"Mări se vorbiră,
Şi se sfătuiră",
Cum să umilească,
Să o siluiască,
Pe-o fată din sat.

Unul, "brav bărbat",
O luă-n maşină,
Că avea benzină,
(Şi-i era amic,
Hormon-Polonic)
Ducând-o pe câmp,
Animal, un tâmp...
Şi fără putinţă,
Fără conştiinţă,
În prostia-i mare,
Ceru "ajutoare",
Altor "con-ţărani",
Şase mocofani,
Să se-nfrupte, zmei,
Toţi din trupul ei,
Promovând în sat,
Rostul de bărbat!
Să-nveţe puştanii,
Că numai golanii
Ajung în jurnale,
TV, tribunale.

Aş scrie, dar doare,
Despre fapt, oroare,
(Căci e crimă, dramă,
Rup suflet de mamă!)
Cum au chinuit-o,
Cum au siluit-o,
Umilind-o-n haită,
Bieţi părinţi de fată!

O judecătoare,
Arsă-n cap de soare,
La 50 de grade,
Gândi: "Nu se cade,
Să-i trimit la zdup,
Aşa în "calup",
Pe mândri feciori!
Ah, îmi dau fiori!
Mi-ar plăcea şi mie,
Prin coşcane, vie..."
(Plină-s de durere,
La nedreapta vrere!)
Şi-i lăsă...să plece.
Oare mita-i rece,
Sau e tot fierbinte?!
Tu vezi, Doamne- Sfinte,
Cum o primitivă,
Este şi ea divă,
Doar c-a judecat,
Câş ca altă dat' ?

Mama e-n durere,
Şi dreptate cere,
Căci lacrima frige,
Şi ar vrea să strige,
Cu inima-i frântă:
"Unde-i legea Sfântă?"