Buburuza cu ghetuţe - Poveste în rime

Buburuzele-s desculţe,
Astru arde ca un foc!
Numai una-i cu ghetuţe
Roşii, fine şi cu toc.
.
S-ar plimba dar e bârfită
Că ar fi mai nu ştiu cum.
Iarnă, vară, înţolită
În hăinuţe ca de scrum.
.
Cinică, sofisticată,
Că-i fiică de magistrat;
"Nas pe sus", stând nemâncată,
Niciun amic n-a păstrat.
.
De la fiţe, fandoseală,
Pălămida şopoti:
"Îngâmfare inutilă...
Solo vei îmbătrâni!"
.
S-a-negrit de la insultă!
"Buruieni" rosti scăzut.
"O ţepoasă, o incultă,
Înfiptă pe veci în lut!"
.
Strecurându-se prin iarbă,
Vru să urce pe-un susai.
"Pleacă!" o-mboldi în grabă,
"Vai! te-a agăţat un scai."
.
A smuncit haina nervoasă,
Şi privind pe sub breton:
"Eşti o frunză lunecoasă,
Nu îmi placi defel. Pardon!"
.
Ignoră cucuta verde,
Trecu peste volbură,
Şi impunător se pierde
Spre bătrâna scorbură.
.
Musafiră nepoftită,
Nimeri un plisc căscat,
Şi se pomeni-nghiţită
Fără ghete. Ce păcat!
.
Ca o morală:

Din această întâmplare,
Chibzuind sub clar de lună,
Am deprins morala-n care
Aroganţa nu e bună!