Farmecele lui Florar - Poezie pentru copii

Florar s-a întins alene,
O-mboldi Zorilă, zău!
Şi săltându-se din perne,
Călcă nalbe, ştir, dudău,
Şi din poală şi din păr,
Deşertase flori de măr.
.
Un nor scrâşni din măsele,
Căci seninul cerului,
Îl făcuse peticele,
Şi jenat plecă hai-hui.
Două pupeze cu moţ,
Strigau ca şi la negoţ.
.
Pe un guler de colină,
În ţinută de ostaş,
Alături de o sulfină,
Şade drepţi un iepuraş.
O lăcustă cu târlici,
Stă pe scaiul Ciufulici.
.
Harnică, neagră şi mică,
C-un săcşor plin cu năut,
Temerară o furnică,
Ieşi dintr-un boţ de lut,
Şi ceruse ajutor,
Că-şi pierduse alt săcşor.
.
Din străfunduri de pădure,
Din fagul întinerit,
Păsăruci cu pene sure,
Au zburat şi s-au rotit,
Şi-ntr-un dans înaripat,
Pân' la cer s-au ridicat!