Aţi văzut copil cuminte?

Mare zvăpăiat e Nicu!
Fără voia lui bunicu',
Val-vârtej ţâşni afară,
E mireasmă, tril, e vară!
.
Sare porţi, garduri, pârleazuri,
Cu mult dor de iaz, islazuri,
Aleargă prin praf fierbinte,
Aţi văzut copil cuminte?
.
Urcă-n deal, coboară-n vale,
Trupuşoru-i "stropitoare"!
Transpirase dar nu-i bai,
În baltă va fi ca-n Rai!
.
Iată că o şi zărise!
C-o sforţare, vââj! sărise,
Înoată, se răsuceşte,
Pân' mătasea-l încâlceşte.
.
Uauuu! acuma Nicu, este
Ca broscoiul din poveste:
Uriaş, "verde-câmpie",
Ca un soi de bălărie!
.
Şiroind tot, se iveşte
Pe uliţă, şi-o zbugheşte
Înspre casă, praf ca focul;
Şi-ntâlni pe Bil cât dopul.
.
Bil parcă-i cuprins de boală!
Fuge la bunica-n poală,
Speriat nevoie mare,
Şi de groază, glas nu are!
.
C-un deget fixat în zare,
Indică spre arătare:
-Pe Nicuţu de la noi,
Zâna Rea-l făcu broscoi!