Vară-n toate - Sonet

Mi-e senin şi-mi este bine, şi îmi e atât de vară!
La o umbră călătoare, sub o salcie pletoasă,
Visătoare, văd cum cerne bolta, raza luminoasă,
Şi mă ţine ca-n beţie până când se lasă seară.

Mi-e atât de vară-n toate! Trestia în bălţi, foşneşte.
Exponat pe o mătase, o broască în desfătare,
Umflă guşa tacticoasă într-o odă-nălţătoare,
Şi-n mănoasa mea câmpie, ciocârlia lung doineşte.

Răsărită în cărare, o furnică-şi duce hrana.
Colo, şovăind un graur, cu penajul picăţele,
Vorbeşte pe limba-i dulce, cu un cârd de rândunele,
Şi pe-o cioată, singuratic, cucul îşi pansează rana.

Soarele se poticneşte şi s-afundă în saltele,
Noaptea are-ntunecime, s-o deşarte, scoase vrana...