Te cânt, te plâng,
desculță Românie,
Și de Crăciun ți-aș
dărui să pot,
Tot ce-ai avut și ți-au
vândut în lot,
Și ți-au lăsat copiii
în robie.
Te-au împărțit și
ciopârțit ca hunii,
Și lăcrimează în
morminte triști,
Cei ce-au gonit tătari,
și ruși, fasciști,
Vitejii noștri din
trecut, străbunii.
Ți-ai aduna românii
toți acasă,
Dar brațele-ți ciuntite
de străini,
Te-au dezarmat și
plângi din rădăcini,
Că nu mai poți să le
oferi ”o masă”.
Din bogăția ta
nemărginită,
Au smult pe viu…și ești
o urgisită…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu