De judec cu stângăcie, vai, doresc a-mi cere scuze!
Însă-s tare dezgustată de sistem ce-mi stă prin muze,
Şi mă-ndeamnă cu mâhnire, revoltă, încrâncenare,
Să îmi vărs amărăciunea. Cât aş scrie-n “card îi doare”!
Sănătatea cere şpagă, moartea, programare, iată!
Dacă nu-ţi permiţi privatul eşti la stat planificată
Când vor învia străbunii…să se mire-n cor cu toţii;
Aştepţi în dureri cumplite pân’ te iau din milă, morţii.
“Nu sunt fonduri, (vin ecouri) pentr-un tomograf şi basta!”
Neuronii se răscoală: “Sunt la voi, în şpăgi, de asta!”
Cum să fie când de-o vreme, DNA-ul arestează
Hoarde de corupători? Mişei care boli, mimează…
Nu ador cifra, doar rima, dar cu socoteala-mi şchioapă,
Din belşugul “doamnei Mită”, sărmanul avea şi apă,
Şi curent, pâine pe masă, dinţii, “bani de zile negre”,
Aparatură-n spitale, doctoriţele integre…
Unde-s fondurile ţării ce-mi ia taxe din simbrie?
La corupţii de elită, în conturi, “spălaţi”...se ştie!
Cu gândirea hrăpăreaţă, logica cred că le sună:
“Bolnavii şadă cu morţii…viii, sănătatea, strună!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu