marți, 7 aprilie 2015

Povestea unui iepuraş de Paşte


Plouă-n crâng şi prin vâlcele.
Iepuraşu-n ciuboţele,
Suflecat la pantalon,
Cu mantaua din silon,
Şi-o umbrelă peticită,
Prinse-o mină zăpăcită.
.
Vivace, o coţofană,
Sorbind ceaiul dintr-o cană,
Zbură până-n calea sa,
Şi miloasă îl căina:
-Parcă toarce veşnicia!
De ce mai străbaţi câmpia?
.
Vai de mine, Urechilă,
Vremea parcă e senilă!
Nu ştie că e-n Prier?
Florile suspină, pier,
Mugurii plâng în vâltoare,
Se tem c-o veni ninsoare...
.
Iepuraşul se oprise,
Botişorul îl sucise,
Că un vânt nesăbuit,
L-a împins, l-a răsucit,
Şi se agăţă îndată,
De o creangă aplecată.
.
-Pacoste e vremea, soră!
Sunt plecat spre târg, de-o oră,
Să cumpăr copiilor,
Jucării, un ouşor...
Vine Paştele şi iată,
Nu am nicio ciocolată!
.
Cu urechile pleoştite,
Nasul ud, mustăţi zbârlite,
Privi cerul mohorât
Şi şopti: -Eşti un urât!
N-o să mă întorc acasă,
Nici să torni neaua pufoasă!
.
Şi-a smuls cizmele din tină,
Cu o strâmbătură fină;
Şi s-a dus la târg, copii,
Şi-a cumpărat jucării,
Bunătăţi din toate cele,
Bune c-ale mamei mele!
.
Fiţi cuminţi, acuş apare,
Mi-a spus o ciocănitoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu