Vremea e o ştrengăriţă!
Cum se zbenguia-n rochiţă,
Prin livezi, c-un şovăit,
Muguraşii au plesnit,
Inundând pomii cu floare,
Albe, de zici că-i ninsoare!
.
O armată de albine,
Năvălind dinspre stupine,
A trebăluit prin flori.
Un gândac în trei culori,
Stă pe zgură. Ameţise
De mireasma ce-o simţise.
.
Cu o manieră fină,
Dator să ne dea lumină,
Şi căldură, şi răsfăţ,
Soarele c-un magic băţ,
Atinse cu dărnicie,
Un petec cu păpădie.
.
Galbenă-i câmpia. Artă!
Liliacul de la poartă,
S-a trezit şi s-a uitat,
Şi de drag s-a colorat,
Iar un vânt, hoţ de parfum,
I l-a răspândit pe drum.
.
Vremea e o ştrengăriţă,
Zburdă sprintenă-n rochiţă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu