Ţara lui Minciunică - Poveste în rime

Minciunică-Gogonată,
A fost în ţara Ciudată.
Şi vizitând-o, vă zic,
A rămas buimac un pic!
Greierul vioi, muncea,
Furnicuţa lenevea.
Cânta din frunză amară,
De cu zori şi până-n seară!
Trântoru' strângea din flori.
Albina cu-a ei surori,
Trândăveau mâncând din miere,
Triste, fără de putere.
Musca nu mânca de jos,
Avea trai mărinimos!
Cu tacâmuri sclipitoare,
Servea delicat, sarmale.
Melcu' trăia-n muşuroi.
Adunaţi toţi, în zăvoi,
Cărau boabe la spinare,
Hei, nu vă miraţi prea tare!
Ţânţarul sâcâitor,
Nu se mai hrănea uşor!
Rodea oase ca Ursei,
Cu trompiţa, dragii mei.
Pisica avea amică
O şoricuţă voinică.
Zi de zi, lună de lună,
Beau cafeaua împreună!
Căţelul nu mai lătra,
Ci doar versuri recita,
Privind spre Miţa, topit,
Căci era îndrăgostit.
Cocoşul, (Aici mirare!)
Clocea atent, ouşoare,
Scotea pui, îi îngrijea,
Şi doar găina cânta!
Şi văcuţa adorată,
Dădea numai ciocolată
Cu miere şi lapte cald,
Copiii-l serveau cu drag.
Şi multe a mai văzut!
Minciunică-i neîntrecut,
În minuni doar născocite,
Apoi cu har povestite!

Vreţi să fiţi ca Minciunică?
Ţineţi ochii strânşi o clipă!
Să nu zăboviţi prea mult,
Să nu credeţi ce-aţi văzut!