Vise dulci sub strat de nea - Poezie pentru copii

Cerul pare-ncovoiat
De la norii cu ninsoare.
Ţine-n braţe delicat,
Unu-ntins ca şi o zare,
Şi îl leagănă, şi-l cerne,
Punând peste sol, mici perne.

Un cerb lider, e tăcut.
Colo, într-o văgăună,
În pătuc din galben, lut,
Trei iepuri şi-o mătrăgună,
Se împing unul în altul,
Şi au loc căci dorm de-a latul.

De la frig s-au strâns aşa,
Că iarna vijelioasă,
Năvăli c-o sarsana,
Rebegită şi scorţoasă,
Şi din lacrimile sale,
Dichisi roi de ninsoare.

Peste codrul trist, pustiu,
Mogâldeţe lucitoare,
A depus ca-n joc zglobiu,
Hotărâtă să-nfioare.
Însă codrul se-ncălzeşte,
De poveri de alb, trosneşte.

Vise dulci sub văl de nea,
Ca-ntr-o vrajă îl cuprinse.
Se făcea, parcă plutea,
Şi-nspre cer călătorise,
Şi-ntâlnind raze şi soare,
N-a mai vrut ca să coboare...