Multe-n rime se pot spune
Despre-al nostru sat ce plin,
De bătrâni și de bătrâne,
Îşi deschise magazin.
Vânzătoarea, o comoară,
Îți venea pe loc s-o pupi,
De cu ziua până-n seară,
O mioară între lupi.
Iar moșnegii la o bere,
Se duceau de dragul ei :
”Vaaai, a dracului muiere,
Cum să pleci fără să bei?
Cum să lași o bunătate
De hangiță în conac?
Astea trebuie-agățate,
Duse acasă de un crac.
Da, ținute la icoană ”,
” Nu! Trecute-n calendar!
Sfânta mea Bikiniană,
’Ți fac din casă un altar!
Numai vin’ degrab’ la mine,
Și te-oi ține numa-n puf,
Te-oi trata cum se cuvine :
Lapte, brânză de burduf,
Om mânca doar de prăsilă,
Carne friptă pe grătar,
Ba din tine fără milă,
Oi mușca rânjind sprințar...”
Astfel între ei bătrânii,
Își vorbeau de piaza rea,
De pe marginea fântânii,
Arunca-s-ar după ea!
Într-o zi când gloata toată,
Se-ntorcea de la arat,
Iaca trece mândra fată,
(Doi moșnegi au leșinat.)
Uluiala cea mai mare,
Ceea ce-i făcuse "praf",
Fătuca n-avea picioare,
Ci doi stâlpi de telegraf!
Printre babe e rumoare:
” Aia-i fustă de pe craci,
Păi vezi tot în depărtare! ”
” Asta-mi bagă moșu-n draci...”
” Doamne-i goală, ce ruşine! ”
(Pe moşnegi îi îmboldeau,)
Iar moșnegii ca în filme,
La actrițe, se holbau.
Îşi frecă palmele Lică :
” Mai că-ţi vine s-o apuci,
Ca de hățuri o vițică,
(De bikinul dintre)-o duci.
Haide, bre, ce nu pricepi,
(Îl apostrofă pe-un surd.)
Vreau să-i trag Anuţei "ţepi",
Să mă culc la noapte-n dud! ”
Trase după el o babă,
(Leșinând un străbunic,)
Ce de umăr prinse-n grabă,
Să nu cadă, un voinic!
Un bunel cu ani o sută,
Să se facă remarcat,
Din greşeală o cucută,
Orb, culese dintr-un strat.
Și crezând că-i margaretă,
I-o întinse rușinos,
Iară ea, c-o piruetă,
Lui i-o-ntinse până jos!
” Ce focoasă (bălmăjeşte,
Ridicându-se greoi.)
De cu ziua ți-o lungește,
Junilor, e pentru voi! ”
” Da de unde (sare unul,
Slut, soios şi cam olog)
Cum să n-o faci pe nebunul,
Dacă eşti un hodorog?
Cum să nu ți se aplece
De-o lungime cu-ai tăi ani?
Cum să nu lași fata rece,
Când te vede fără bani? ”
Stând ca proştii în mirare,
Cu impresii fel de fel,
Asfinţi şi domnul soare,
Jinduind, topit şi el!
S-au dus aţâţaţi spre case,
La nevestele ce par
Boante, blegi și burduhoase,
Balconate-n mod bizar.
Şi când liniştea-i deplină,
Un moş văduv, sprintenel,
Face salturi prin grădină,
La frumoasă, cu-n inel.
(Spionează)-i goală puşcă,
Cu un bust gigant, un tir!
Ar sorbi-o ca pe-o duşcă,
Moşul cade în delir...
” Aoleuuu, e criminală,
(O ia moșul la galop.)
Cred că şi pe morţi îi scoală,
Chinuiţi de-acelaşi scop! ”
Bate-n geamuri, bate-n uşă,
Iese-Anuța-n prag privind :
” Cine e ? Tu eşti mătuşă? ”
Sare moșul behăind.
O atinge, mâna-i aspră,
Îi zdreli piciorul fin.
” Du-te că miroşi a capră,
A gunoi de grajd şi vin! ”
Zice moșul : ” E mirosul
Ce îl am și în bordei,
Ba pardon (săltându-și dosul)
E mirosul dragostei! ”
” Ce spui moșule acolo?
(Izbucni Anuța-n râs.)
Vezi de treabă mai încolo,
Cred că ești cu capul dus!
Sunt atâtea ce de-o seamă
Cu matale te-ar iubi,
Să te duci frumos la cramă,
Că acolo le-i găsi.
Nu mă poate întreține,
Eu sunt fată de oraș;
Un moșneag pârlit ca tine,
Doar cu țuică și cu caș! ”
” Vai de mine, (spuse moșul
Ce simțindu-se jignit,
De răspunsul fetei, dosul
Și-l opri din țopăit.)
Păi se poate, domnișoară,
Sunt moșneag inteligent,
Știi matale, bunăoară,
Eu citeam din ”Fifty cent”
” Fifty-cent zici, bre tataie?
Ai dreptate, ești isteț,
Îl citeai mata’ și-o oaie,
Fifty-cent e cântăreț! ”
Moşu-şi freacă barba sură,
Cocoșat, un babuin,
Îi curg balele din gură,
Iară gura-i pute-a vin:
” Dragă, moșul mai glumește,
Mi se pare că mă crezi,
Unul ce te-mbrobodește,
Nu te pun să croșetezi!
Zău, la sat nu e de şagă,
("Net" şi fiţe ca-n oraş.)
Ori s-arăţi la lumea-ntreagă,
I.Q-ul. Stai pe imaş! ”
” Hopa, ştii ce e I.Q-ul,
Curios, mă uluieşti! ”
” Ştiu ce-i facebook-ul, ID-ul,
Fii atentă, mă jigneşti! ”
” Hai să spunem c-aș alege,
Să accept ce îmi propui,
Vreau să știu, se înțelege,
La ce trebă tu mă pui. ”
” Ce să fie, zise moșul,
Treabă multă nu ar fi,
Cum auzi cântând cocoșul,
Cum începi o nouă zi.
Dimineața ieși cu vaca,
La cireadă să o duci,
Faci la mine pe dădaca,
Vii acasă și te" culci"!
Pe la prânz îi dai să beie,
În câmp apă vacii duci,
Dup-aceea măi femeie,
Vii acasă și te" culci"!
Seara vine vac-acasă,
Tu de țâță o apuci,
Mulgi cornuta bălegoasă,
Vine noaptea și te "culci"! ”
Se gândea acuma fata,
”Oare câți ani o avea,
Poate-o da în el prostata
Și curând s-o curăța...”
” Hai în casă, zise, vino,
Suflă vântul și mi-e frig,
Poate bem un cappuccino...”
” Da frumoaso, extra-big !”
Bucuros nevoie mare,
Când să treacă peste prag,
Auzi din depărtare,
Glasul unui alt moșneag.
Zise ăla care-n salturi,
Se-ntrecea cu cel dintâi,
Şi părea că din înalturi,
Se-aruncase pe călcâi.
” Un’ te duci tu Irinele,
Jinduind după model,
Cum te bagi tu în belele,
Vezi c-ai burtă și ești chel?
De-ăsta-mi fui? După femeie
Te uitai de la-nceput,
Și-mi ziceai că-i rotofeie,
Că-i e trupul un rebut,
Ba că are nasul mare,
Ba că-i e privirea câș,
Iar cu prima-mprejurare,
Hop, veniși la ea târâș !”
(Şuieră în vârf de limbă,
Irinel.) ” Păi tu glumeşti,
Cin’ pe-aici noaptea se plimbă,
Despre cine tot vorbeşti? ”
” O luaşi cu acte? Du-te,
Chiar de nu ai şarm, eşti tont,
Iară gura-a vin îți pute,
Şi îţi bate vântu-n cont! ”
” Sunt inteligent băiete! ”
” Asta-i bună, ce tot spui ? ”
” L-am citit şi pe Goethe,
N-am hrănit doar porci şi pui;
Pe John Fowles, Thomas Mann,
(Doar romane consacrate.)
Hardy, Preda, Anton Pann,
Dar şi multe cenzurate!
Citii ”Clopotu’ de sticlă”,
” Coliba lu’ unchiu’ Tom...”
Dacă vreau te bag în pâclă,
Doar citând din noul D.O.O.M ”.
” N-o seduci cu ”cenzurate”,
Bre tataie, tu pe ea,
Fata vrea ”activitate”,
Nu să beți bârfind cafea ”.
”Ce vrei tu?” ” Eu bună pace
Și de n-o fi cu bănat",
Ca să nu-ți iei bobârnace,
De aici să pleci îndat'! ”
Fata puse în balanță,
Tot ce moșii își spuneau;
Ei pierduți în aroganță,
Vorbe grele aruncau.
Până când sub raza lunii,
Lângă-Anuța-n prag, fălos,
Unu-n culmea goliciunii,
Se-arătă morocănos.
Irinel văzându-l primul,
Se dădu-ndărăt blocat,
Celălalt făcând pe chiorul,
Se opri din insultat.
” Hai noroc! ” rosti acela
Ce părea din filme scos.
” Să trăiești ” răspunse cela
Ce venise arțăgos.
” Ce-i cu voi la mine-n curte,
Și de ce atâta haz,
Vreți picioarele mai scurte,
Să vă fac pentru răgaz? ”
Iară dânșii ca bătrânii,
Ce se scuză deseori,
Făceau mări pe creștinii,
C-au greșit ograda chiori.
”Să ne scuzi băiete, zise,
Noi suntem bătrâni de-acum ”,
Irinel ce dispăruse,
Dând cu spatele, pe drum.
” Să ne ierți ”, făcu al doilea
Pasul iute înapoi.
Bombănind : ” Ia uite colea,
Fata are iepuroi! ”
Deci avusem eu dreptate
Mai ’nainte când spusei,
Dânsa vrea ”activitate”,
Doamne, doamne ce femei! ”
Au ţâşnit pe poarta care,
Le-a părut mai largă, zău,
De cu seară la intrare,
Alergaţi de hăndrălău.
Molfăind în cerul gurii,
Gâfâind, bolborosesc:
” M-a ademenit cu nurii...”
” M-a făcut să-nnebunesc! ”
Să le dăm astfel crezare,
Celor doi cinstiți săteni,
Ce-au rămas cu ochii-n soare,
Cum rămân pe câmp, strujeni.
Zicala se potrivește:
” Între doi care se bat,
Cel de-al treilea își croiește
Un statut de respectat. ”
Ochii văd, inima cere :
” Fata aia e belea ”
Ești bătrân și ai avere?
Fata e a ... altuia!
Ia aminte, memorează,
Nu-i proverbul în zadar:
” Vrabia mălai visează,
Iar săracul la brutar! ”
De-ar fi mulți să le asculte,
N-ar mai fi proverbe, zău,
Nici pamflete-atât de multe,
Sau cusururi ca al tău.
Despre-al nostru sat ce plin,
De bătrâni și de bătrâne,
Îşi deschise magazin.
Vânzătoarea, o comoară,
Îți venea pe loc s-o pupi,
De cu ziua până-n seară,
O mioară între lupi.
Iar moșnegii la o bere,
Se duceau de dragul ei :
”Vaaai, a dracului muiere,
Cum să pleci fără să bei?
Cum să lași o bunătate
De hangiță în conac?
Astea trebuie-agățate,
Duse acasă de un crac.
Da, ținute la icoană ”,
” Nu! Trecute-n calendar!
Sfânta mea Bikiniană,
’Ți fac din casă un altar!
Numai vin’ degrab’ la mine,
Și te-oi ține numa-n puf,
Te-oi trata cum se cuvine :
Lapte, brânză de burduf,
Om mânca doar de prăsilă,
Carne friptă pe grătar,
Ba din tine fără milă,
Oi mușca rânjind sprințar...”
Astfel între ei bătrânii,
Își vorbeau de piaza rea,
De pe marginea fântânii,
Arunca-s-ar după ea!
Într-o zi când gloata toată,
Se-ntorcea de la arat,
Iaca trece mândra fată,
(Doi moșnegi au leșinat.)
Uluiala cea mai mare,
Ceea ce-i făcuse "praf",
Fătuca n-avea picioare,
Ci doi stâlpi de telegraf!
Printre babe e rumoare:
” Aia-i fustă de pe craci,
Păi vezi tot în depărtare! ”
” Asta-mi bagă moșu-n draci...”
” Doamne-i goală, ce ruşine! ”
(Pe moşnegi îi îmboldeau,)
Iar moșnegii ca în filme,
La actrițe, se holbau.
Îşi frecă palmele Lică :
” Mai că-ţi vine s-o apuci,
Ca de hățuri o vițică,
(De bikinul dintre)-o duci.
Haide, bre, ce nu pricepi,
(Îl apostrofă pe-un surd.)
Vreau să-i trag Anuţei "ţepi",
Să mă culc la noapte-n dud! ”
Trase după el o babă,
(Leșinând un străbunic,)
Ce de umăr prinse-n grabă,
Să nu cadă, un voinic!
Un bunel cu ani o sută,
Să se facă remarcat,
Din greşeală o cucută,
Orb, culese dintr-un strat.
Și crezând că-i margaretă,
I-o întinse rușinos,
Iară ea, c-o piruetă,
Lui i-o-ntinse până jos!
” Ce focoasă (bălmăjeşte,
Ridicându-se greoi.)
De cu ziua ți-o lungește,
Junilor, e pentru voi! ”
” Da de unde (sare unul,
Slut, soios şi cam olog)
Cum să n-o faci pe nebunul,
Dacă eşti un hodorog?
Cum să nu ți se aplece
De-o lungime cu-ai tăi ani?
Cum să nu lași fata rece,
Când te vede fără bani? ”
Stând ca proştii în mirare,
Cu impresii fel de fel,
Asfinţi şi domnul soare,
Jinduind, topit şi el!
S-au dus aţâţaţi spre case,
La nevestele ce par
Boante, blegi și burduhoase,
Balconate-n mod bizar.
Şi când liniştea-i deplină,
Un moş văduv, sprintenel,
Face salturi prin grădină,
La frumoasă, cu-n inel.
(Spionează)-i goală puşcă,
Cu un bust gigant, un tir!
Ar sorbi-o ca pe-o duşcă,
Moşul cade în delir...
” Aoleuuu, e criminală,
(O ia moșul la galop.)
Cred că şi pe morţi îi scoală,
Chinuiţi de-acelaşi scop! ”
Bate-n geamuri, bate-n uşă,
Iese-Anuța-n prag privind :
” Cine e ? Tu eşti mătuşă? ”
Sare moșul behăind.
O atinge, mâna-i aspră,
Îi zdreli piciorul fin.
” Du-te că miroşi a capră,
A gunoi de grajd şi vin! ”
Zice moșul : ” E mirosul
Ce îl am și în bordei,
Ba pardon (săltându-și dosul)
E mirosul dragostei! ”
” Ce spui moșule acolo?
(Izbucni Anuța-n râs.)
Vezi de treabă mai încolo,
Cred că ești cu capul dus!
Sunt atâtea ce de-o seamă
Cu matale te-ar iubi,
Să te duci frumos la cramă,
Că acolo le-i găsi.
Nu mă poate întreține,
Eu sunt fată de oraș;
Un moșneag pârlit ca tine,
Doar cu țuică și cu caș! ”
” Vai de mine, (spuse moșul
Ce simțindu-se jignit,
De răspunsul fetei, dosul
Și-l opri din țopăit.)
Păi se poate, domnișoară,
Sunt moșneag inteligent,
Știi matale, bunăoară,
Eu citeam din ”Fifty cent”
” Fifty-cent zici, bre tataie?
Ai dreptate, ești isteț,
Îl citeai mata’ și-o oaie,
Fifty-cent e cântăreț! ”
Moşu-şi freacă barba sură,
Cocoșat, un babuin,
Îi curg balele din gură,
Iară gura-i pute-a vin:
” Dragă, moșul mai glumește,
Mi se pare că mă crezi,
Unul ce te-mbrobodește,
Nu te pun să croșetezi!
Zău, la sat nu e de şagă,
("Net" şi fiţe ca-n oraş.)
Ori s-arăţi la lumea-ntreagă,
I.Q-ul. Stai pe imaş! ”
” Hopa, ştii ce e I.Q-ul,
Curios, mă uluieşti! ”
” Ştiu ce-i facebook-ul, ID-ul,
Fii atentă, mă jigneşti! ”
” Hai să spunem c-aș alege,
Să accept ce îmi propui,
Vreau să știu, se înțelege,
La ce trebă tu mă pui. ”
” Ce să fie, zise moșul,
Treabă multă nu ar fi,
Cum auzi cântând cocoșul,
Cum începi o nouă zi.
Dimineața ieși cu vaca,
La cireadă să o duci,
Faci la mine pe dădaca,
Vii acasă și te" culci"!
Pe la prânz îi dai să beie,
În câmp apă vacii duci,
Dup-aceea măi femeie,
Vii acasă și te" culci"!
Seara vine vac-acasă,
Tu de țâță o apuci,
Mulgi cornuta bălegoasă,
Vine noaptea și te "culci"! ”
Se gândea acuma fata,
”Oare câți ani o avea,
Poate-o da în el prostata
Și curând s-o curăța...”
” Hai în casă, zise, vino,
Suflă vântul și mi-e frig,
Poate bem un cappuccino...”
” Da frumoaso, extra-big !”
Bucuros nevoie mare,
Când să treacă peste prag,
Auzi din depărtare,
Glasul unui alt moșneag.
Zise ăla care-n salturi,
Se-ntrecea cu cel dintâi,
Şi părea că din înalturi,
Se-aruncase pe călcâi.
” Un’ te duci tu Irinele,
Jinduind după model,
Cum te bagi tu în belele,
Vezi c-ai burtă și ești chel?
De-ăsta-mi fui? După femeie
Te uitai de la-nceput,
Și-mi ziceai că-i rotofeie,
Că-i e trupul un rebut,
Ba că are nasul mare,
Ba că-i e privirea câș,
Iar cu prima-mprejurare,
Hop, veniși la ea târâș !”
(Şuieră în vârf de limbă,
Irinel.) ” Păi tu glumeşti,
Cin’ pe-aici noaptea se plimbă,
Despre cine tot vorbeşti? ”
” O luaşi cu acte? Du-te,
Chiar de nu ai şarm, eşti tont,
Iară gura-a vin îți pute,
Şi îţi bate vântu-n cont! ”
” Sunt inteligent băiete! ”
” Asta-i bună, ce tot spui ? ”
” L-am citit şi pe Goethe,
N-am hrănit doar porci şi pui;
Pe John Fowles, Thomas Mann,
(Doar romane consacrate.)
Hardy, Preda, Anton Pann,
Dar şi multe cenzurate!
Citii ”Clopotu’ de sticlă”,
” Coliba lu’ unchiu’ Tom...”
Dacă vreau te bag în pâclă,
Doar citând din noul D.O.O.M ”.
” N-o seduci cu ”cenzurate”,
Bre tataie, tu pe ea,
Fata vrea ”activitate”,
Nu să beți bârfind cafea ”.
”Ce vrei tu?” ” Eu bună pace
Și de n-o fi cu bănat",
Ca să nu-ți iei bobârnace,
De aici să pleci îndat'! ”
Fata puse în balanță,
Tot ce moșii își spuneau;
Ei pierduți în aroganță,
Vorbe grele aruncau.
Până când sub raza lunii,
Lângă-Anuța-n prag, fălos,
Unu-n culmea goliciunii,
Se-arătă morocănos.
Irinel văzându-l primul,
Se dădu-ndărăt blocat,
Celălalt făcând pe chiorul,
Se opri din insultat.
” Hai noroc! ” rosti acela
Ce părea din filme scos.
” Să trăiești ” răspunse cela
Ce venise arțăgos.
” Ce-i cu voi la mine-n curte,
Și de ce atâta haz,
Vreți picioarele mai scurte,
Să vă fac pentru răgaz? ”
Iară dânșii ca bătrânii,
Ce se scuză deseori,
Făceau mări pe creștinii,
C-au greșit ograda chiori.
”Să ne scuzi băiete, zise,
Noi suntem bătrâni de-acum ”,
Irinel ce dispăruse,
Dând cu spatele, pe drum.
” Să ne ierți ”, făcu al doilea
Pasul iute înapoi.
Bombănind : ” Ia uite colea,
Fata are iepuroi! ”
Deci avusem eu dreptate
Mai ’nainte când spusei,
Dânsa vrea ”activitate”,
Doamne, doamne ce femei! ”
Au ţâşnit pe poarta care,
Le-a părut mai largă, zău,
De cu seară la intrare,
Alergaţi de hăndrălău.
Molfăind în cerul gurii,
Gâfâind, bolborosesc:
” M-a ademenit cu nurii...”
” M-a făcut să-nnebunesc! ”
Să le dăm astfel crezare,
Celor doi cinstiți săteni,
Ce-au rămas cu ochii-n soare,
Cum rămân pe câmp, strujeni.
Zicala se potrivește:
” Între doi care se bat,
Cel de-al treilea își croiește
Un statut de respectat. ”
Ochii văd, inima cere :
” Fata aia e belea ”
Ești bătrân și ai avere?
Fata e a ... altuia!
Ia aminte, memorează,
Nu-i proverbul în zadar:
” Vrabia mălai visează,
Iar săracul la brutar! ”
De-ar fi mulți să le asculte,
N-ar mai fi proverbe, zău,
Nici pamflete-atât de multe,
Sau cusururi ca al tău.
*
Autori: Aurora Luchian şi Pavel Nedelcu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu