S-a mâniat Moartea pe mine!

S-a mâniat Moartea pe mine:

"Peste trei zile vin la tine!"

Să-mi pregătesc sicriu şi groapă,

Căci pe pământ câinii mă-ndoapă!

*

Acolo-n pământ, afundată,

Să nu mă duc neparfumată,

Ori nefardată, negătită,

Că-n poartă voi fi izgonită.

*

Sprânceana arcuită bine,

Şi ochii cu contururi fine,

Geana să-mi fie rimelată,

Obrajii rumeni ca alt' dată.

*

Şi-un ruj seducător, pe buze,

S-arate buzele, ventuze,

Ca să aţâţ ca înainte,

Şi mortu' care-a fost cuminte!

*

Să-mi caut straiele de gală,

Să-mi pun în draci, numai de fală,

O rochie mai decoltată,

Să văd cum bieţii morţii, tresaltă!

*

Iar părul meu lung, mătăsos,

Să-l las neprins, cascadă-n jos,

Până la coapse răsfirat,

Să moară morţii înc-o dat'!

*

Pe glezne, unde s-a holbat,

În viaţa mea, orice bărbat,

Să-mi pun o fineţe de dress,

Tot cu acelaşi interes!

*

Şi mi-a mai spus ea, serioasă:

"Să-ţi iei bilet de-ntors acasă,

Că dacă îi învii pe toţi,

Ce fac eu, Moarte, fără morţi?!"

*

Nu a glumit. M-am pregătit

Şi-n miez de noapte a venit,

Mi-a zis să mă bag în sicriu,

M-am pus de-a latu, uff, nu ştiu!...

*

Mi-a explicat, s-a enervat,

Şi bombănind mi-a arătat.

Capacul l-am buşit degrabă,

Na, astăzi mai "salvai" babă!

*

Din miez de noapte, disperată,

Mă roagă, jură-nspăimântată,

Să o slobod căci niciodată,

N-o să mă ia că-s o stricată!