De ce versu-mi cenzurezi?! - PARODIE

Trei depresii şi-un oftat,

Când ai versu' cenzurat,

De doi comunişti năuci,

Mai că îţi vine să-l urci,

Într-un vârf înalt, de nuc,

Să-l arunci de draci la cuc.

*

N-o cânta numele său,

Va zbiera poemul meu!

Cioara de nu-i mulţumită,

Că-i tută afurisită,

Să-l ia-n plisc, să îi dea drumu',

Und' s-o înneca nebunu'!

*

De-o trece şi mierla-n zbor,

Să-mi ia versu' ţipător,

Amărât, şchiop, de doi lei,

Să-l ducă la puii ei,

Până când o să mai crească,

Să-nveţe să lălăiască!

*

Privighetoarea cu har,

Să-l dea corbului în dar,

Că e şters, afon defel,

Poate îl doreşte el.

De nu, să-l rupă pe bune,

Cum face din mortăciune!

*

De-o trece şi-un piţigoi,

Şi-i văd penele vâlvoi,

Disperat şi îngrozit,

De textul meu prăpădit,

Ori să zboare, (De mai poate!)

Ori prin crengi, târâş, pe coate!

*

Pupăza, şi ea-i acasă,

Sper să fie mai miloasă,

Să-l încerce, că "nu doare",

Într-o scorbură în vale,

Singură în a sa lege,

Poate versu-mi înţelege.

*

Dar din toate, eu l-aş da,

Comuniştilor sadea,

Ce-au rămas cu mintea creaţă,

Valoarea cât la o raţă,

Mică, cât şi un broscoi,

Dar să fie şi răţoi!

*

Parodie după textul: "De ce versu-mi cenzurezi?!" - autor Aurora Luchian