De ce versu-mi cenzurezi?!

Foaie verde şi-un oftat,

Când ai versul cenzurat,

De doi comunişti năuci,

Îţi vine câmpii s-apuci!

*

Mă revolt, cer lămuriri,

Despotici cu uneltiri,

Îmi sufocă libertatea,

Francheţea, diversitatea...

*

Nu-s ingrată, nici trufaşă,

Dar nu-mi ştrangula din faşă,

Viziunea despre viaţă,

Nu-s nici "cârpă", nici paiaţă!

*

Nu doresc lauri la vers,

Sau să stârnesc interes,

Sunt concepţii. Judecaţi?

Hai, urcaţi şi apăsaţi!

*

Călcaţi netrebnici pe ele,

Că-s fărâme mititele,

Ale sufletului meu,

Vă credeţi vreun Dumnezeu?!

*

Vampirii-s avizi de sânge,

Poemul suspină, plânge,

Când se vede disecat,

N-aţi ros tot? N-aţi apucat?!

*

N-or fi versuri ideale,

Dar sunt CAZURI SOCIALE!

Evadaţi din mintea care

Vă ţine în închistare!

*

Purtaţi "ochelari de cal", 

Vedeţi diform, ireal,

Desuetă-i mintea voastră,

A mea-i limpede şi vastă!

*

Scriu ce simt, şi nu-ncercaţi,

Ca să mă desfiinţaţi!

Ce ridicoli, ce ruşine,

Comuniştii nu-s de mine!

*

Vă stau de-a latul în gât,

Ce frustraţi, cât de urât...

Să vedeţi cum o "furnică",

Luptă şi iar se ridică!

*

Jos cu voi de pe poem,

Ce, am versu' cam boem?!

Când veţi înţelege oare,

Că-s din oţel, nu mă doare!

*

Ah, "înţelepţi, luminaţi",

Voi sunteţi cei terminaţi!

Cenzură pe simţul meu,

O să-mi pună propriul, EU!