Lupul singuratic - Fabulă

Un lup alungat din haită,

Cutreiera ziua toată,

Prin munţi, păduri şi prin văi,

Vizitând turme de oi,

În ţarcuri adăpostite,

De geruri afurisite.

*

Patru nopţi a dat târcoale

Punând gând rău la mioare.

Însă dulăii, buni paznici,

Nu-s prietenoşi şi paşnici.

L-au înconjurat cu toţii,

Bacii şi ei: "Săriţi, hoţii!",

L-au pus pe fugă îndată,

Dar încercă altă dată!

*

Într-o noapte friguroasă,

Fără haită, fără masă,

Şi flămând şi îngheţat,

Pe mioare-a atacat!

Să mai ţină seama surul

De dulăi?! Făcând pe durul,

Sare peste ţarcu-nalt,

Şi devine împărat,

Printre oile blajine,

Care-nspăimântate bine,

Se-nghesuie behăind.

Iată-l simte Miţos-Blând,

Şi îi sare fix la gât,

Îl trânteşte la pământ,

Începând aprigă luptă:

Colţi în spate, colţi în burtă,

Rupându-se reciproc,

Cu hulpavul lor de bot!

*

Lupta nu era egală.

Lupul mai călit că-i fiară,

Îl doboară pe dulău

Şi-şi înfinge colţul său,

În jugulara-i cu viaţă.

Miţos zăreşte în ceaţă,

Însă nu renunţă el,

E-antrenat de mititel!

*

Ceilalţi simt. S-au năpustit

Pe intrusul nepoftit,

Câinii bătrâni dar vânjoşi,

Căţelandri inimoşi,

Şi i-au peticit rău, blana,

Până au zburat ca pana,

Smocuri mici din părul sur,

Şi l-au doborât pe dur!...

*

Stă pe-o parte-n agonie,

S-o fi gândind, cine ştie,

Că de ar fi fost supus

Şefului, n-ar fi ajuns,

Să umble stingher mereu,

Acum n-ar respira greu,

Aşteptându-şi resemnat,

Sfârşitul cel nechemat.

*

Morala:

*

Când eşti stingher n-ai putere,

Înfrăţirea-i o avere!

Loiali şi uniţi sub soare,

Înving căci sar, mic cu mare!