Capră să iubească bou?! - Fabulă

Veni noaptea-ntunecată,
Capra iar e peste poartă!
Viciata n-a atins-o,
Nici fustiţa nu şi-a prins-o,
Ori s-o agaţe, cumva,
Şi-apoi ce fustă avea,
O bentiţă subţirea,
Nici coada n-o astupa!
*
Boul aştepta în drum,
Flămând, dat cu mult parfum,
Sacrificând, luni de zile,
Opt salarii, cinci chenzine,
Să-şi procure ceva fin,
Ronţăind scaieţi, pelin,
Ierburi seci, neânsemnate,
(Scăzuse şi-n greutate,)
Însă trebuia cumva,
Pe capră a fascina.
*
Boul, mult o adora,
Ameţea când o vedea, 
Cu ce unduiri păşea,
Bustul cum îi fremăta...
Doar privea, dar n-atingea,
Căci era tare sfioasă,
Cuminte, o preţioasă!
*
Capra-n sine, jubila,
Convinsă, ea, îl credea,
Un bogat, un şmecheraş,
(Nu c-ar paşte pe imaş,
Cum fac boii de povară.)
Că merge vară de vară,
Nu prin pădurici umbrite,
Ci pe plaje însorite,
În Miami, şi visa,
Să o plimbe şi pe ea.
Naiv bou, n-a intuit,
Că-i vizat pentru "pârlit",
Mai ales când îi zâmbea,
Era convins că-l iubea!
*
Şi aşa seară de seară,
Picotea pe ulicioară,
Cu bănuţu-n portofel,
Împrumutând bou tembel,
De la rude, de la tata,
Ba-l împrumutase banca,
Căci faţă nu mai făcea,
La câte capra-şi dorea!
Săli de fitness, cluburi, fiţe,
(Mai nimicuri de căpriţe!)
Până boul şi-a vândut,
Ieslea şic, ce a avut,
Şi locşorul lui util,
Ocolul strâmt şi umil,
Ca banca să îşi achite,
Căci, Doamne-l scotea din minte!
*
Ce a fost sărac de fel,
Acum este vai de el,
Doarme pe unde apucă,
Şi doar îi şopti o curcă,
"Ochii mari la capre, frate!"
El mormăi :"Curci plouate!"
Şi ce dreptate avuse,
Capra viaţa îi distruse.
Când aflase că-i sărac,
Mărunt ca şi un gândac,
Ea dispăruse subit,
Cu alt bou mai înstărit!
*
Ca o morală:
Măi credule, măi sărace,
Lasă caprele în pace,
Căci de când e lumea asta,
Capra aduce năpasta.
Und' aţi pomenit voi, zău,
Capră să stea cu un bou?!