O pisică vagaboandă,
Stă pitită sub o poartă.
Zgribulită şi murdară,
Fără huzur de cămară,
Unde-s şoareci cu duiumul;
Covrigată, scrută drumul,
Cu privirea tristă, blândă,
Abilă, mereu la pândă,
Să n-apară vreun dulău,
S-o scarmene hâdul, rău.
E cumplit de ger afară,
Viaţă de stradă amară!
Ziua umblă pe coclauri,
Fără să aştepte "lauri",
Că pândeşte câte-o zi,
Să prânzească ce o fi:
O vrabie, guguştiuc,
Ori vreun piţigoi năuc...
Se-ndoapă pe apucate,
Căci alte înfometate,
Jinduiesc la-mbucătură,
Să i-o fure de la gură.
Atunci se iscă război!
Scărmănări şi tărăboi,
Sfâşieri şi muşcături,
Trânte şi miorlăituri,
Luptă grea obositoare,
Până-i fură din mâncare!
*
Trece-o birmaneză lin,
Cu stomacul, sigur, plin!
După cum arată mândră,
N-a stat vreodată la pândă,
Pentr-un şoricel osos,
Ori să mănânce de jos.
Din gunoaie nici atât!
Ca o umilă-n târât,
Să n-o simtă careva...
Ea are tăviţa sa,
Unde primeşte, ah, mamă,
Hrană dulce ca-n reclamă!
Of, of, of, o adorată,
Iar eu mereu alungată!...
*
-Ce faci "Jenă", "Păr de câine",
Ne faci neamul de ruşine?
Îi aruncă birmaneza.
Parcă-i puse piuneza
În talpă şi-a-mpins-o tare,
Aşa a durut. Hop, sare,
Făcând scandal, o, ce larmă!
-Ia uite, o mare doamnă!
(Vagaboanda a scuipat-o,
Şi vitează a-nfruntat-o!)
Îmbăit-o-n spumărie,
Miroşi a parfumerie,
Fundă roşie la gât,
Pe când eu miros urât,
Dar nu sunt pretenţioasă,
Sunt sprintenă, curajoasă,
Dacă vine Fioros,
Eu sar gardul tacticos,
Pe când tu... Nu a sfârşit,
Fioros s-a şi ivit,
Năpustindu-se zelos,
Agăţând răul-colţos,
Coada lungă, delicată,
A pisicii parfumată.
*
Vagaboanda antrenată,
Parcă zbură peste poartă!
De pe poartă în copac,
"Prinţesa" a mieunat,
Părul tot i s-a săltat,
Funda şi ea sfâşiată...
Oare e vie, sau moartă?!
Stăpâna îngenuncheată,
O ridică-ndurerată,
Picurând lacrimi de jale,
Pe blana pufoasă, moale...
*
Ca o morală:
*
Când de viaţă eşti călit,
Devii ca şi oţelit!
Dacă stai în pufuşor,
Printre duri nu e uşor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu