Misoginul - Siluire

-Te doresc!..Oabureşte,

Căci în draci o drăgăleşte!

Cu sete de răzbunare,

De preludiu-n cot îl doare!

*

Hulpav, buzele-i striveşte,

S-ar feri, nu izbuteşte!

Nu-i nici om, nici animal,

Un bolnav, un criminal!

*

Ea şopteşte: "Nu mi-e bine..."

Misoginul strâns o ţine,

Şi-i sfărâmă sânu-i mic,

Să-l desfiinţeze, zic!

*

Şi ţipă, el se preface

Căci se zvârcole că-i place!

Zgomotele-s din amor,

O muşcă neiertător!

*

Îl roagă printre frânturi,

"Uşor!" El şopti: "Ce nuri,

Îmi păleşte judecata,

Eşti dulce ca ciocolată!"

*

Pe naiba! O chinuieşte,

Brutal, sec, o ostoieşte;

Ce-i făcu biata făptură,

De-o iubeşte doar în ură?!

*

Disperată, vrea să iasă,

De sub el. Mai rău o-ndeasă!

Şi o face prizonieră,

În plăcerea sa, mizeră!

*

Într-un cot s-a ridicat,

Cu efort l-a răsturnat,

Pentr-o clipă, căci acum,

E şi mai turbat, nebun...

*

O supune-i violent,

Nu ştie de amor lent,

Săruturi şi mângâieri,

Un ţicnit, ce să îi ceri?!

*

O devorează, o pişcă,

"Victima" nici nu mai mişcă,

În suspine-năbuşită,

Îi curg lacrimi. E-nrobită!

*

Vede lacrima, nu-i pasă,

Nici animalul de casă,

De călduri când e luat,

Tot nu uită de curtat!

*

Cumplit! Nu s-a terminat,

O posedă-i posedat,

Draci în grevă de-ar avea,

N-ar rupe din trup aşa!

*

În sfârşit, eliberare,

Ea arată ca o floare,

Dar strivită-n nepăsare,

Fără drept de apărare!

*

Ce-i mai grav, n-a observat,

Singur a participat!

Se hrăni ca nişte javre,

Ori ca un corb din cadavre!

*

O fi vie, o fi moartă,

Nu-i vorbeşte, nu îl ceartă,

Se saltă şi se-nconvoaie,

Târându-se pân' la baie!

*

La duş, spasmele o-ncearcă,

Şi în lacrimi se îneacă!

Nu-nţelege cum îndură,

Şi de ce atâta ură?!

.........................................

Misogin! Ce vrei mai mult?!

Fără creier, simţuri, cult,

Cu o traumă, şi vie,

Poate din copilărie!