Porcul şi vabria - Fabulă

În coteţ, Ghiţă-Cârcel,
Cel mai deranjant purcel,
Guiţă nemulţumit,
Azi pe toţi i-a asurzit!
Pe căţel şi pe dulău,
Un miţos, mare şi rău!
Pe raţele legănate,
Pe găinile moţate,
Ce să zic de curci şi gâşte,
De-ar avea dinţi să îl muşte,
L-ar fi încolţit cu zel,
Căci s-au săturat de el!
Vrabia în "moţ" de gard,
Văzând câtă hărmălaie,
Face grăsunelul drag,
În loc să doarmă în paie,
Şi să fie mulţumit,
Că primeşte hrană bună,
Deodată a grăit,
Revoltată-o ţine-o gură:
-N-ai tu, confort şi mâncare,
Atenţie, câtă vrei,
Adăpost, ferit de ploaie,
Nu să cauţi cu temei,
Cum fac eu în orice clipă,
(Viaţă grea de zburătoare!)
Care ciugulesc ce-mi pică,
Tresărind şi la o boare,
Când mai fur de la Ursei,
Câte o firmiturică,
Şi tresar groaznic, ehei,
Zburând în văzduh de frică!
Uff! că tare-mi este greu,
Ce n-aş da să fiu ca tine,
Doar să trândăvesc, să dorm,
Să am o sută de kile...
Trai îmbelşugat de domn!
.......................................
Forfotă mare-n ogradă,
Trei bărbaţi înalţi, voinici,
Păreau că sunt puşi pe sfadă,
Însă au intrat aici,
În confortul de purcel,
Şi-l înşfacă şi mi-l leagă,
Apucând coada, cârcel,
Şi-ncep să-l tragă afară.
..................................
Vrabia zboară-ngrozită,
Într-un nuc şi tace.
C-a văzut cum grăsunică,
Jos, pârlit el zace,
Şi un miros de şorici,
A simţit deodat',
Cum de a uitat ea, oare,
Tocmai de Ignat?!

Morala nu o mai spun,
Că-i evidentă, oricum!