Scaiul - Fabulă pentru copii

Pufi, jucăuş căţel,
Alergând un motănel,
A intrat într-un tufiş,
Însă ieşi, vai! de plâns,
Cu un scaiete la coadă.
Acum fuge prin ogradă,
Să scape cumva, de el,
Dar scaiul e un tembel,
Fără minte, zeci de ace,
Cum să îl lase în pace?!
Stă acolo înfipt bine,
Şi de trei zile se ţine...
-Ei, Pufel, naiv Pufel,
Ţi-a trebuit motănel?
Ştii că te-am avertizat,
Să eviţi neapărat,
Scaii, căci sunt pe pământ,
Să se agaţe şi-atât!
Dacă nu m-ai ascultat,
Ai văzut ce s-a-ntâmplat?...
Ştiţi cum l-am scăpat de el?
Am tuns coada lui Pufel!
Pufi-acuma-i liniştit,
Abil, vioi, fericit!
....................................
Mă întreb acum, în sine,
Când om de om, "scai" se ţine,
Care-o fi scăparea oare,
Să-ncercăm tot o tunsoare?
Nicidecum! O ignorare,
Ustură groaznic şi doare!