Cu bunul-simţ, te naşti cu el,
Să-mi spuneţi de gândesc greşit.
Că astfel nu îl ai defel,
Dacă nicicum nu-i moştenit.
Când ai bunul-simţ cu tine,
Peste tot eşti văzut bine.
De nu-l ai, mare păcat,
Nu vei fi apreciat!
El, la rânduri trece-n faţă,
Da-l mai ceartă câte-o "caţă".
Şi ce? Nici n-a auzit,
Căci de bun-simţ e lipsit.
De mai primeşti o vorbă rea,
Şi bunul-simţ este cu tine,
Replică tăios, nu da,
Ca să ignori e cel mai bine!
Să-mi spuneţi de gândesc greşit.
Că astfel nu îl ai defel,
Dacă nicicum nu-i moştenit.
Când ai bunul-simţ cu tine,
Peste tot eşti văzut bine.
De nu-l ai, mare păcat,
Nu vei fi apreciat!
El, la rânduri trece-n faţă,
Da-l mai ceartă câte-o "caţă".
Şi ce? Nici n-a auzit,
Căci de bun-simţ e lipsit.
De mai primeşti o vorbă rea,
Şi bunul-simţ este cu tine,
Replică tăios, nu da,
Ca să ignori e cel mai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu