marți, 8 ianuarie 2013

La mare fără mine - Blestemul unei geloase - Pamflet



La mare când te vei duce,
Orbirea să te apuce,
Să alergi la mine-n poală,
Să nu mai vezi alta goală!
*
Dac-ai mai zări cumva,
Aprigă te-oi blestema,
Să vezi scântei colorate...
Doar pe mine dintre toate!
*
Şi dacă le-ai bâjbâi,
Bine-ar fi dac-ai surzi,
Când te-o aborda vreo fufă,
S-o priveşti inert, o tufă!
*
La mare dacă te-ai duce,
Crampele să te apuce,
Să te vindeci când să pleci,
Să-mi fii credincios pe veci!
*
Să te chinuie durerea,
Să îţi slăbească puterea,
Chiar în comă de-ai intra,
Las' că eu te-oi vindeca!
*
La mare când te vei duce,
Mii de cârcei să te-apuce,
Să nu poţi privi o clipă,
Nici o bunăciune-tipă!
*
Să-mi fii loial şi cuminte,
Stând pe nisipul fierbinte,
Să te gândeşti doar la mine,
Că sunt mai rea ca un câine!
*
Să nu-ţi faci de cap, şi dacă
Ochii din cap, îţi mai "pleacă",
Să vadă doar "gogoşele",
Să nu fii atras de ele!
*
Ori vreo babă smochinită,
Cocoşată, pârjolită,
Să te întrebi uluit:
"Oare e dracu' pârlit?!"
*
La mare dacă te-ai duce,
Holbat doar după fătuce,
Să te ia dureri de spate,
Să-ţi zică: "Eşti gata, frate!"
*
Să nu poţi nimic să faci,
Nici măcar să te dezbraci,
Să stai în hotel ca cucu,
Tânjind ca şi eunucu'!
*
La mare dacă te-ai duce,
Îţi jur cu mâna pe cruce,
De le-ai privi ca pe soare,
Să mi te îneci în mare!
*
Nici al lor, dar nici al meu,
Martor îmi e Dumnezeu,
Că mi-ai fost drag, te-am iubit,
Dar nu-mpart un ramolit!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu