Hoaşca vulpe şi junele iepuraş - Fabulă

Un iepuraş tinerel,

Frumos ca un stejărel,

S-a-nsurat de-o vreme bună,

Cu o vulpoaică bătrână.

Hoaşca-strâmbă, cocoşată,
Dar bogată şi "tunată",
Avea conturi super-pline,
Jeep şi vile cu piscine.

Iepuraşul, un pârlit,
Se numea "Căpătuit"!
Şi în sine tot spera,
Că hârca va răposa.

Ah, ceva îl râcâia,
Cotoroanţa chiar voia,
Să o ia la braţ pe stradă,
El ar buşi-o să cadă!

Tace mâlc, a fost paiaţă,
Cumpărat cu bani ca-n piaţă!
Îmbrăcat în ţoale fine,
Stăpân ca şi ea, pe vile!

Vădit, fâstâcit, jenat,
O dată a explicat,
Unui cârd de iepuraşi:
-E bunica de la Iaşi!

Şi unui prieten care
N-aflase de-nsurătoare:
-E mătuşa din Buzău,
A venit pe capul meu!...

Răsfăţat era cum nu-i
Un altu' de vârsta lui!
Vacanţe, plimbări luxoase,
Dar cu ochii spre frumoase!

Ea, bătrână, dar nu chioară,
Văzându-l e foc şi pară!
-Salivezi ca un căţel!
Şi-i ordonă: - La hotel!

El o roagă cu suspine:
-Ochii mi-s doar pentru tine,
Nu sunt al tău, puişor?!
Nu mă izgoni că mor!

Se topea vulpea-bătrână,
Ca baloanele de spumă,
Şi-i pupa cu patos, freza,
De îi clămpănea proteza!

Din silă, când o iubea,
Ochii strânşi bine-i ţinea,
Să n-o vadă smochinită,
Că-l păştea moartea subită!

Mult ofta, se perpelea,
Tinereţea-şi irosea;
Pentru bani îmbietori,
Mângâia sânii "scursori"!

Au trecut în goană anii,
N-a trăit precum golanii.
Dar a suferit căci ea,
Ca pe un puşti îl trata!

Hoaşca avu ani un car,
(El chemă moartea-n zadar,)
Şi-ntr-o zi s-a pomenit,
Tot cu ea...şi el albit!

Ca o morală:

1

Iepuraşi în floarea vieţii,
Vă vindeţi ca gorobeţii!
Cum să trăieşti  viaţa-ntreagă,
Pentru bani, lângă o babă?!

2

Tare mă tem tinerei,

Aşteptând sfârşitul ei,

Să nu fiţi vizaţi întâi,

Ghinionul prostului!