joi, 10 ianuarie 2013

Şerpoaica din casa mea! - Pamflet



Unduindu-şi cu fineţe,
Şoldurile, face feţe,
Când vede cum soţu-mi fură,
Un sărut fugar, pe gură!
*
Se preface că nu-i pasă,
Dar se-nşiră peste masă,
Atârnându-şi sânii falşi,
Pe-un platou de colţunaşi.
*
Vai, ce zbiară, e pătată,
Îşi scoate bluza îndată,
Rămânând precum o Evă,
De-mi băgă soţul în grevă!
*
Tulburat de aţâţat,
Holbându-se, (Un căscat!)
Şade stană-n necuvinte,
Ca bolânzii fără minte.
*
Cum să nu şadă aşa,
Când febril, amica mea,
Îşi ştergea de sus în jos,
Un sân alb şi voluptos!
*
Naturalu-i mic, pardon!
Siliconu-i un balon.
Eu sunt "veche" şi "uzată",
Ea "castă", nemăritată!
*
Mă uit ca toanta din prag,
Îmi vine una să-i trag,
Lui, sau ei?...Crăp de necaz,
Că nici unu nu-i mai breaz!
*
Au schimbat priviri complice,
Eu o rog, să se ridice,
Să meargă fufa la baie,
Că o face cam de oaie!
*
Nu ia-n seamă, nu aude,
Şi trei şerveţele ude,
Le întinde languros,
Soţului: "Te rog frumos!"
*
S-o ajute, asta-i drac!
Blegu sare ca un arc,
De atâta concentrat,
Uitase că-i însurat.
*
Sunt consternată, căci eu,
Vă jur şi pe Dumnezeu,
Am primit-o-n casa mea,
Că n-avea unde să stea.
*
Ne ştiam din grădiniţă,
N-am bănuit că-i leliţă,
Am băgat reptila-n casă,
Şireată, periculoasă...
*
Mă trec fiori reci, se poate?!
O-mboldesc uşor de spate,
Şi-i dau bluza de pe jos,
Sare-nfocatul cocoş!
*
-Las-o, uite ici, o pată,
Cred că e de ciocolată,
Adu-mi ceva pentru pete,
(Ce i-aş buşi de perete!)
*
Parcă-s prea familiari,
Şi mai şi, intimi, bizari...
Parcă ar comunica,
Zău, că îşi transmit ceva!
*
Îmi spunea că nu o place,
Căci în casă stă pe "ace"
Când o vede, cică are,
Silicoane şi-n picioare!
*
Proasta, naiva de mine,
Cred că o "mânca pe pâine",
Când mă trimetea la mama:
"Du-te s-o ajuţi, sărmana..."
*
Răbufnesc, mă iau de ei,
Au sărit ca nişte lei,
Şi-mi "servesc", ah, ameţesc,
Că-s amanţi şi se iubesc!
*
Cât tupeu, neruşinare,
Lumea mea, mi se prăvale,
Şi pic moale ca o cârpă,
Lâng-un "şarpe şi-o năpârcă"!
*
A făcut bagaju-ndată,
Luă pe siliconată,
Maşina...(Doi trădători,
Prin viaţa mea călători!)
..........................................
Un divorţ, nedrept, chiar hâd,
Mai să plâng, dar mai să râd,
Cică eu l-am înşelat,
Cu un moş...paralizat!
*
Ce-i drept, nu regret, vă zic,
Am scăpat de un "nimic"!
Însă ştiţi ce rău îmi pare...
Nu l-am dat cu lumânare!
*

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu